Chemarea canionului (The Call of the Canyon)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Call of the Canyon” de Zane Grey stârnește reacții mixte din partea cititorilor. Este lăudată pentru narațiunea descriptivă și descrierea peisajelor naturale, în timp ce unii o consideră plictisitoare și lungă, în special în ceea ce privește comentariul social și reflecțiile asupra personajelor. Povestea de dragoste centrală captează atenția, dar opiniile variază în ceea ce privește asemănarea personajelor și dezvoltarea intrigii.

⬤ Descrieri excepționale ale peisajelor, în special în Arizona.
⬤ Poveste de dragoste captivantă care se conectează cu problemele moderne, în ciuda faptului că este plasată în trecut.
⬤ Comentarii provocatoare despre viață și normele societății.
⬤ Recunoscută pentru profunzimea emoțională și dezvoltarea personajelor, în special prin creșterea personajului principal.
⬤ Plăcută pentru fanii romantismului și ai literaturii occidentale.

⬤ Unii cititori au considerat că narațiunea este lentă și prea descriptivă, ceea ce a dus la momente de ocolire.
⬤ Comentariile sociale lungi au fost considerate de unii ca fiind deplasate, deturnând atenția de la intriga principală.
⬤ Caracterizarea, în special a eroinei Carley, a fost inconsecventă în ceea ce privește plăcerea.
⬤ Anumite ediții au fost criticate pentru calitatea slabă și problemele de formatare.

(pe baza a 190 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Call of the Canyon

Conținutul cărții:

Cumpărați una dintre cărțile clasice ale 1st World Library și contribuiți la susținerea bibliotecii noastre online gratuite de cărți electronice descărcabile. Vizitați-ne online la www.1stWorldLibrary.ORG - - Ce mesaj subtil și ciudat îi venise din Vest? Carley Burch a așezat scrisoarea în poală și a privit visătoare prin fereastră.

Era o zi tipică începutului de aprilie în New York, destul de rece și gri, cu o lumină solară de oțel. Primăvara plutea în aer, dar femeile care treceau pe strada Cincizeci și Șapte purtau blănuri și învelitoare. A auzit zgomotul îndepărtat al unui tren L și apoi bâzâitul unei mașini cu motor.

Un hurdy-gurdy a răsunat în intervalul de liniște. Glenn era plecat de mai bine de un an, se gândi ea, "trei luni și un an - și dintre toate scrisorile lui ciudate, aceasta pare cea mai ciudată." A retrăit, pentru a mia oară, ultimele clipe petrecute cu el. Fusese în ajunul Anului Nou 1918.

Vizitaseră niște prieteni care stăteau la McAlpin, într-un apartament de la etajul douăzeci și unu cu vedere spre Broadway. Și când ultimul sfert de oră al acelui an tragic și plin de evenimente a început să treacă încet, în sunetul scăzut al fluierăturilor și clopotelor, prietenii lui Carley au lăsat-o discret singură cu iubitul ei, la fereastra deschisă, pentru a privi și a auzi cum se stinge anul vechi și intră anul nou. Glenn Kilbourne se întorsese din Franța la începutul acelei toamne, șocat de obuze, gazat și incapabil să servească în armată - o epavă a fostului său sine și, în multe feluri inexplicabile, un străin pentru ea.

Rece, tăcut, bântuit de ceva, el o făcuse nefericită cu distanțarea lui. Dar când clopotele începuseră să bată anul care fusese ruina lui, Glenn o apropiase, cu tandrețe, pasiune și, totuși, ciudat.