Conducerea dincolo de ziduri 21293: Dezvoltarea de congregații cu o inimă pentru cei care nu au căutare

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Adam Hamilton este lăudată pe scară largă pentru îndrumările și ideile sale practice de care pot beneficia pastorii și liderii bisericilor din diferite confesiuni. Cititorii apreciază structura sa clară și ideile concrete pentru creșterea comunităților bisericești. Cu toate acestea, unii consideră că, uneori, conținutul poate părea prea simplist sau de bun simț și este posibil să nu abordeze toate aspectele relevante pentru fiecare context.

⬤ Idei practice și realizabile pentru creșterea și slujirea bisericii.
⬤ Stil de scriere captivant care atrage cititorul.
⬤ Accesibil pentru pastori și lideri de biserici, indiferent de confesiune.
⬤ Oferă experiențe reale și perspective din vasta experiență a autorului.
⬤ Sunt incluse resurse și instrumente utile.
⬤ Încurajează liderii bisericilor să își evalueze misiunea și să se extindă în mod eficient.

⬤ O parte din conținut poate fi considerat de bază sau de bun simț.
⬤ Lipsă de profunzime pe anumite subiecte, cum ar fi impactul slujirii itinerante.
⬤ Poate să nu fie la fel de relevant pentru laici în comparație cu pastorii.
⬤ Unii cititori consideră că necesită adaptare la contexte specifice.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Leading Beyond the Walls 21293: Developing Congregations with a Heart for the Unchurched

Conținutul cărții:

O bună conducere pastorală nu este o propunere "după cifre". Este o chestiune de inimă și de suflet, de dedicare a întregului sine viziunii pe care Dumnezeu o dă congregației în care slujești.

Cu toate acestea, nu este nici pur intuitivă; ea necesită o gândire grea și atentă cu privire la direcțiile și detaliile căii pe care Dumnezeu ne cheamă. Când Adam Hamilton a devenit pastor al Bisericii Metodiste Unite a Învierii, membrii acesteia erau el însuși și familia sa. Zece ani mai târziu, biserica are în medie între cinci și șase mii de credincioși pe weekend.

De-a lungul acestei perioade remarcabile, Hamilton a învățat multe lecții serioase atât despre viziunile generale, cât și despre detaliile specifice ale conducerii pastorale. Aducând o profunzime a abilităților analitice care lipsește adesea liderilor vizionari, în această carte el merge dincolo de a spune pur și simplu povestea Bisericii Învierii (Church of the Resurrection).

El împărtășește întrebările pe care a învățat să și le pună cu privire la populația în mare parte neprofesionalizată la care Biserica Învierii a ajuns. Mai mult, el demonstrează ce a învățat ascultând răspunsurile la aceste întrebări și cum acest lucru a făcut posibile o serie de decizii strategice cruciale pe care biserica le-a luat. Una dintre aceste decizii cruciale a fost aceea de a face din formele mai tradiționale de închinare și laudă centrul vieții congregației.

Rezultatul este că exemplul Bisericii Învierii le oferă pastorilor și liderilor de biserici (în special celor din denominațiile principale) realizarea faptului că nu trebuie să își schimbe complet identitatea liturgică și teologică pentru a ajunge la cei care nu sunt convertiți. Bazându-se pe propria sa experiență, precum și pe cercetarea detaliată a caracteristicilor congregațiilor de mare succes pe care a întreprins-o în timpul unui concediu sabatic, Hamilton oferă pastorilor și altor lideri bisericești o gândire solidă și substanțială cu privire la pașii pe care congregațiile îi pot face pentru a deveni centre de evanghelizare și misiune vibrante.