Drumuri propuse spre libertate

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază profundele idei și relevanța explorării socialismului și anarhismului de către Bertrand Russell, subliniind atât rigoarea intelectuală, cât și perspectiva plină de speranță. Criticii cărții indică în general natura sa provocatoare, calitatea slabă a publicării de către CreateSpace și unele probleme legate de formatare.

⬤ Analiză profundă și cuprinzătoare a socialismului și anarhismului.
⬤ Oferă o perspectivă plină de speranță asupra potențialului pentru o lume mai bună.
⬤ Foarte apreciată și considerată o lectură esențială, deosebit de relevantă pentru societatea modernă.

⬤ Provocator și dificil de citit pentru unii.
⬤ Publicație de calitate scăzută realizată de CreateSpace, fără formatare adecvată.
⬤ Textul poate să nu fie potrivit ca un cadou ocazional din cauza complexității sale.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Proposed Roads to Freedom

Conținutul cărții:

SOCIALISMUL, ca orice altceva vital, este mai degrabă o tendință decât un corp de doctrină strict definibil. O definiție a socialismului va include cu siguranță unele puncte de vedere pe care mulți le-ar considera ca nefiind socialiste, sau va exclude altele care pretind a fi incluse. Dar cred că ne vom apropia cel mai mult de esența socialismului definindu-l ca fiind susținerea proprietății comune a pământului și a capitalului. Proprietatea comună poate însemna proprietatea unui stat democratic, dar nu poate fi considerată ca incluzând proprietatea oricărui stat care nu este democratic. Proprietatea comunală poate fi înțeleasă, de asemenea, așa cum o înțelege comunismul anarhist, în sensul de proprietate prin libera asociere a bărbaților și femeilor dintr-o comunitate fără acele puteri obligatorii care sunt necesare pentru a constitui un stat. Unii socialiști se așteaptă ca proprietatea comună să apară brusc și complet printr-o revoluție catastrofală, în timp ce alții se așteaptă ca aceasta să apară treptat, mai întâi într-o industrie, apoi în alta. Unii insistă asupra necesității completării achiziției de pământ și capital de către public, în timp ce alții ar fi mulțumiți să vadă insule persistente de proprietate privată, cu condiția ca acestea să nu fie prea extinse sau puternice. Ceea ce au în comun toate formele este democrația și abolirea, virtuală sau completă, a sistemului capitalist actual. Distincția dintre socialiști, anarhiști și sindicaliști depinde în mare măsură de tipul de democrație pe care îl doresc.

Socialiștii ortodocși sunt mulțumiți de democrația parlamentară în sfera guvernării, susținând că relele evidente în această formă de constituție în prezent vor dispărea odată cu dispariția capitalismului. Anarhiștii și sindicaliștii, pe de altă parte, se opun întregului mecanism parlamentar și vizează o metodă diferită de reglementare a afacerilor politice ale comunității. Cu toate acestea, toți sunt democrați în sensul că urmăresc abolirea oricărui tip de privilegiu și a oricărui tip de inegalitate artificială: toți sunt campionii salariatului în societatea existentă. Toate trei au, de asemenea, multe în comun în doctrina lor economică. Toate trei consideră capitalul și sistemul de salarizare drept un mijloc de exploatare a muncitorului în interesul claselor posesoare și susțin că proprietatea comună, într-o formă sau alta, este singurul mijloc de a aduce libertatea producătorilor. Dar în cadrul acestei doctrine comune există multe divergențe și chiar și printre cei care trebuie strict numiți socialiști, există o diversitate foarte considerabilă de școli.

Se poate spune că socialismul ca putere în Europa a început cu Marx. Este adevărat că înainte de epoca sa existau teorii socialiste, atât în Anglia, cât și în Franța. De asemenea, este adevărat că în Franța, în timpul revoluției din 1848, socialismul a dobândit pentru o scurtă perioadă o influență considerabilă în stat. Însă socialiștii care l-au precedat pe Marx au avut tendința de a se complăcea în vise utopice și nu au reușit să înființeze niciun partid politic puternic sau stabil. Lui Marx, în colaborare cu Engels, i se datorează atât formularea unui corp coerent de doctrină socialistă, suficient de adevărată sau plauzibilă pentru a domina mințile unui mare număr de oameni, cât și formarea mișcării socialiste internaționale, care a continuat să crească în toate țările europene în ultimii cincizeci de ani.