Gândire liberă și propagandă oficială

Recenzii ale cititorilor

Recenzile indică faptul că eseul lui Bertrand Russell rămâne relevant la aproape un secol după ce a fost scris, oferind critici pătrunzătoare ale gândirii, propagandei și provocărilor de a menține libertatea intelectuală. În timp ce stilul de scriere este lăudat pentru claritatea și directețea sa, unii recenzenți au remarcat că anumite elemente par învechite sau simpliste în raport cu standardele moderne.

⬤ Stil de scriere clar și direct, accesibil unui public larg.
⬤ Conținutul este actual și rezonează cu problemele contemporane, în special în educație, propagandă și libertatea de gândire.
⬤ Perspectivele lui Russell sunt considerate presante, anticipând provocările moderne din societate.
⬤ Eseul servește drept reflecție critică asupra naturii umane, educației și impactului dezinformării și propagandei.

⬤ Unii cititori au considerat eseul învechit și simplist în comparație cu standardele moderne.
⬤ Anumite probleme de tipărire în versiunea Kindle au diminuat experiența de lectură.
⬤ Criticii au remarcat că unele dintre perspectivele lui Russell pot părea prea cinice sau extreme.
⬤ Textul se poate simți ca o capsulă a timpului, evidențiind probleme care, deși sunt încă relevante, s-ar putea să nu abordeze pe deplin complexitatea de astăzi.

(pe baza a 44 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Free Thought and Official Propaganda

Conținutul cărții:

Libertatea de gândire și propaganda oficială este un discurs ținut în 1922 de Bertrand Russell despre importanța libertății de exprimare fără restricții în societate și despre problema intervenției statului și a clasei politice în acest sens prin controlul educației, amenzi, influență economică și denaturarea probelor. Russell începe prin a descrie utilizarea mai frecventă a termenului "gândire liberă", care înseamnă că nu se acceptă credința neîndoielnică în religia populară a unei regiuni sau, în mod ideal, în orice religie.

El remarcă faptul că acest lucru nu este permis în nicio țară, cu posibila excepție a Chinei la acea vreme. Cineva nu putea, de exemplu, să imigreze în SUA fără să jure că nu este anarhist sau poligam, iar odată intrat nu trebuie să fie comunist. În Marea Britanie nu trebuie să-și exprime necredința față de creștinism, în Japonia față de șintoism.

Russell remarcă faptul că astfel de țări pot considera că au libertate de exprimare, dar că unele idei sunt atât de evident "monstruoase și imorale" încât această toleranță nu li se aplică. Dar, subliniază el, acesta este exact același punct de vedere care a permis tortura în timpul Inchiziției, și anume că toate ideile trebuie să poată fi exprimate, indiferent cât de evident sunt rele.

Această represiune din partea clasei politice, notează Russell, nu se limitează la religie. Credincioșii în iubirea liberă sau în comunism sunt tratați și mai rău.