La Far

Recenzii ale cititorilor

În general, „Către far” de Virginia Woolf este considerată un clasic frumos scris, care explorează complexitatea relațiilor umane și trecerea timpului printr-un stil narativ unic. Cartea prezintă introspecții complexe ale personajelor, un limbaj poetic și o structură multistratificată. Cu toate acestea, unii cititori consideră că lipsa unei intrigi coerente și stilul sinuos reprezintă o provocare, ceea ce poate duce la sentimente de frustrare sau confuzie.

⬤ Scriere frumoasă și magistrală, cu introspecții complexe ale personajelor.
⬤ Structură narativă inovatoare care reflectă temele cărții.
⬤ Explorare bogată a relațiilor umane și a profunzimii psihologice.
⬤ Ediție atrăgătoare din punct de vedere vizual, ceea ce o face un obiect de colecție.
⬤ Limbaj captivant pe care unii cititori îl descriu ca fiind poetic.

⬤ Narațiune sinuoasă pe care unii o consideră lentă și greoaie.
⬤ Lipsa unui complot convențional poate fi frustrantă pentru cititorii care caută acțiune.
⬤ Stilul provocator al fluxului de conștiință care îi poate deruta pe unii.
⬤ Necesită a doua sau a treia lectură pentru a înțelege pe deplin profunzimea personajelor și a temelor.
⬤ Unele personaje s-au simțit antipatice sau subdezvoltate, ceea ce a dus la sentimente amestecate cu privire la investiția cititorului.

(pe baza a 587 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

To the Lighthouse

Conținutul cărții:

Cei care resping To the Lighthouse ca fiind inferioară Mrs.

Dalloway pentru că nu oferă nimănui nici jumătate din luciditatea memorabilă a Clarissei Dalloway nu reușesc să perceapă obiectivele sale mai mari și, din punct de vedere artistic, mai dificile. Ei nu vor reuși să observe calitățile mai bogate ale minții, imaginației și emoției pe care doamna Woolf, poate pentru că nu le dorea, le-a omis din Mrs.

Dalloway; povestea care începe strălucitor și continuă printr-un interludiu magnific se încheie cu prea puțină forță și expresivitate. În orice caz, restul cărții are excelențele ei... Doamna Woolf se folosește de remarcabila ei metodă de caracterizare, o metodă care nu se bazează pe observație sau experiență personală, ci este pur sintetică, pur creativă Nici Clarissa, nici doamna Ramsay nu au nimic autobiografic.

Cred că în superbul interludiu intitulat Timpul trece doamna Woolf atinge cea mai impresionantă înălțime a cărții... Este inferioară doamnei Dalloway în ceea ce privește gradul în care scopurile sale sunt atinse; este superioară în ceea ce privește amploarea scopurilor în sine.