Momentul și alte eseuri

Recenzii ale cititorilor

Criticul își exprimă dezamăgirea față de „Momentul”, o colecție postumă a scrierilor Virginiei Woolf, sugerând că îi lipsește profunzimea și implicarea întâlnite în lucrările sale mai celebre. Recenzia critică procesul de editare întreprins de Leonard Woolf și evidențiază superficialitatea percepută în unele eseuri, în special în cele axate pe familia și regalitatea lui Woolf. Deși există momente de înțelegere, cum ar fi eseul „On Being Ill”, recenzentul consideră că, în general, colecția nu respectă promisiunea moștenirii literare a lui Woolf.

Unele eseuri, precum „On Being Ill”, sunt pătrunzătoare și explorează teme importante. Colecția oferă o privire asupra gândurilor lui Woolf și a procesului său artistic, chiar dacă nu au fost destinate publicării.

Colecția pare „săpunoasă și apoasă”, cu puțină profunzime, lipsită de implicarea întâlnită în lucrările majore ale lui Woolf. Unele eseuri sunt percepute ca fiind prea scrise sau lipsite de un accent clar, în special cele care încearcă să venereze figuri istorice sau aristocrația. Opțiunile de editare par insuficiente, ducând la redundanță și confuzie în titluri și teme.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Moment And Other Essays

Conținutul cărții:

Unele dintre eseuri sunt publicate acum pentru prima dată; altele au apărut în The Times Literary Supplement, The Nation, New Statesman și Nation, Time and Tide, New York Saturday Review, New Writing.

Am inclus două eseuri cu același titlu, Royalty; primul a fost comandat, dar, din motive evidente, nu a fost publicat de Picture Post; al doilea a fost publicat în Time and Tide. O selecție de douăzeci și nouă de eseuri.

„Eseurile lui Woolf... sunt mai ușoare și mai ușoare decât ficțiunea ei, și emană informație și plăcere.... Tot ceea ce scrie despre romanciere, ca și tot ceea ce scrie despre femei, este fascinant....

Mintea ei bine dotată, academică, masculină, este cremenea ideală pentru ca oțelul intuițiilor ei ciudate să lovească în ea” (Cyril Connolly, New Yorker). Notă editorială de Leonard Woolf.