Nebunul: Parabole și poezii

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Nebunul” de Kahlil Gibran reflectă profunzimea, natura poetică și capacitatea de a provoca gândire și introspecție. În timp ce cititorii îi apreciază misticismul și măiestria artistică, comparațiile cu operele mai faimoase ale lui Gibran le temperează adesea entuziasmul, observând că nu poate fi pe placul tuturor.

⬤ Limbaj poetic și mistic care creează imagini vii.
⬤ Experiență de lectură liniștitoare și pașnică.
⬤ O colecție de povestiri scurte și parabole care provoacă o contemplare profundă.
⬤ Potrivit pentru o lectură rapidă, ceea ce îl face o alegere bună pentru călătorii sau situații stresante.
⬤ Oferă reflecții pătrunzătoare asupra vieții, sănătății mintale și condiției umane.
⬤ Mulți cititori o găsesc înălțătoare și inspiratoare, cu o înțelepciune profundă.

⬤ Unii cititori o consideră mai puțin captivantă în comparație cu operele mai celebre ale lui Gibran, precum „Profetul”.
⬤ Natura povestirilor poate fi derutantă pentru cei care nu sunt familiarizați cu stilul lui Gibran.
⬤ Unii o consideră mai degrabă o colecție de interese de moment decât o literatură care inspiră admirație.
⬤ Lungimea și concizia povestirilor ar putea să-i lase pe unii să dorească mai multă profunzime.

(pe baza a 81 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Madman: His Parables and Poems

Conținutul cărții:

Khalil Gibran (6 ianuarie 1883 - 10 aprilie 1931) a fost un scriitor, poet, artist vizual și naționalist libanez-american.

Deși s-a născut maronit, Gibran a fost influențat nu numai de propria sa religie, ci și de islam, în special de misticismul sufiților. Cunoașterea istoriei sângeroase a Libanului, cu luptele sale distructive între facțiuni, i-a întărit credința în unitatea fundamentală a religiilor, pe care părinții săi au exemplificat-o prin primirea în casa lor a oamenilor de diferite religii. De asemenea, au fost făcute conexiuni și paralele cu opera lui William Blake, precum și cu ideile teologice ale lui Walt Whitman și ale lui Ralph Waldo Emerson, cum ar fi reîncarnarea și Supraomul. Temele de influență în opera sa au fost arta islamică/arabă, clasicismul european (în special Leonardo Da Vinci) și romantismul (Blake și Auguste Rodin), Frăția prerafetistă și simbolismul și suprarealismul mai moderne.

Gibran a avut o serie de legături puternice cu credința Bah ' începând din jurul anului 1912. Una dintre cunoștințele lui Gibran, Juliet Thompson, a relatat mai multe anecdote legate de Gibran. Ea și-a amintit că Gibran l-a întâlnit pe 'Abdu'l-Bah, liderul religiei la momentul călătoriilor sale în Occident Gibran nu a putut dormi în noaptea dinaintea întâlnirii sale în persoană pentru a-i face portretul în aprilie 1912 pe insula Manhattan. Gibran i-a spus ulterior lui Thompson că în 'Abdu'l-Bah "a văzut Nevăzutul și a fost umplut". Gibran a început să lucreze la cartea Profetul, în 1912, când "a obținut primul motiv, pentru Dumnezeul său insular" al cărui "exil Prometeu va fi unul insular." În 1928, după moartea lui 'Abdu'l-Bah, la vizionarea unui film cu 'Abdu'l-Bah, Gibran s-a ridicat să vorbească și a proclamat în lacrimi o stare de exaltare a lui 'Abdu'l-Bah și a părăsit evenimentul plângând încă. (wikipedia.org)