Ofițerul prusac și alte povestiri

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Ofițerul prusac și alte povestiri” de D.H. Lawrence reflectă un amestec de apreciere pentru poveștile emoționante ale autorului și de critici la adresa calității unor ediții disponibile. Cititorii consideră că temele explorate în povestiri sunt captivante și reflectă măiestria literară a lui Lawrence, în timp ce mulți și-au exprimat frustrarea cu privire la formatul slab și la problemele tehnice ale anumitor versiuni, în special cele de pe platformele digitale.

Povestirile sunt descrise ca fiind interesante, captivante și bine scrise, evidențiind atenția detaliată și capacitatea lui Lawrence de a evoca emoții. Recenzenții au apreciat profunzimea tematică a povestirilor, în special în ceea ce privește problemele sociale legate de clasă și gen. Unele povestiri, în special „Ofițerul prusac”, sunt remarcate pentru imaginile lor puternice și impactul emoțional.

Multe recenzii au criticat formatarea slabă și problemele tehnice din anumite ediții, în special cele disponibile pe Kindle, care au îngreunat lectura. Unii cititori au considerat că stilul este repetitiv sau prea detaliat, ducând la o experiență de lectură monotonă. În plus, câteva recenzii au semnalat probleme legate de calitatea lecturilor audiobook ale povestirilor.

(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Prussian Officer and Other Stories

Conținutul cărții:

Ofițerul prusac și alte povestiri, prima colecție de povestiri a lui Lawrence, a fost publicată în Anglia în 1914 și în SUA în 1916. Conține unele dintre cele mai bune povestiri pe care le-a scris vreodată: „Odorul crizantemelor”, „Fiicele vicarului”, „Ofițerul prusac” și „Ciorapul alb”, cu decoruri care variază de la comunitatea minieră din Eastwood până la Germania înainte de Primul Război Mondial.

Textul acestei noi ediții se bazează pe manuscrisele, dactilografiile și probele corectate ale lui Lawrence și este primul care elimină corupțiile introduse de copiști, dactilografi și tipografi. Introducerea prezintă istoria fiecărei povestiri și a colecției în sine.

Există un aparat textual care înregistrează variantele de lectură și note complete care explică referințele istorice și alte aluzii, forme dialectale și cuvinte străine. Două anexe importante tipăresc cel mai vechi fragment supraviețuitor din „Odor de crizanteme” și versiunea din 1911 din „Fiicele vicarului”.