Evaluare:
„Ghost Stories of an Antiquary” de M.R. James este o colecție de povești cu fantome lăudată pentru scriitura sa plină de atmosferă și personajele nuanțate. Poveștile construiesc suspansul prin referințe istorice și literare, oferind o experiență de lectură înfiorătoare. Cu toate acestea, unii cititori consideră că finalurile sunt vagi, iar alții observă că poveștile s-ar putea să nu fie înfricoșătoare în sensul modern.
Avantaje:⬤ Scriere remarcabilă și personaje bine desenate care evocă suspansul și misterul.
⬤ Referințe istorice și literare bogate care îmbunătățesc povestirile.
⬤ Potrivite pentru fanii horror-ului clasic care preferă creșterea treptată a tensiunii în detrimentul gore-ului.
⬤ Atmosfera și înfiorarea sunt create eficient.
⬤ Disponibilitatea gratuită o face o opțiune accesibilă.
⬤ Sfârșitul este adesea vag și poate lăsa cititorii cu dorința de a continua.
⬤ Unele povestiri urmează un tipar similar și pot fi lipsite de originalitate.
⬤ Mai mulți cititori nu găsesc poveștile deosebit de înfricoșătoare în comparație cu horror-ul contemporan.
⬤ Conversia Kindle poate avea probleme de formatare, cum ar fi linkuri nefuncționale la cuprins.
(pe baza a 215 recenzii ale cititorilor)
Ghost Stories of an Antiquary by M. R. James, Fiction, Literary
Detaliile groazei nu sunt aproape niciodată explicite, povestirile bazându-se pe un fundal blând, bucolic, pentru a sublinia grozăvia intruziunilor din alte lumi. Stilul de scriere al lui James poate fi considerat "gotic".
După ce Jonathan Miller a adaptat "Oh, Whistle, and I'll Come to You, My Lad" pentru Omnibus în 1968, mai multe povestiri din colecție au fost adaptate în cadrul emisiunii anuale Ghost Story for Christmas a BBC, printre care "Lost Hearts", "The Treasure of Abbot Thomas", "The Ash-tree" și "Number 13". "Whistle and I'll Come to You" a fost, de asemenea, puternic adaptată de Neil Cross pentru a fi difuzată în Ajunul Crăciunului 2010.
Din "Arborele de frasin" Oricine a călătorit prin estul Angliei cunoaște micile case de țară cu care este împânzită - micile clădiri mai degrabă umede, de obicei în stil italian, înconjurate de parcuri de optzeci până la o sută de acri.... Trebuie să vă povestesc despre o serie de evenimente curioase care s-au petrecut într-o astfel de casă pe care am încercat să o descriu. Este vorba de Castringham Hall din Suffolk. Cred că s-au făcut multe îmbunătățiri clădirii din perioada în care am povestit, dar trăsăturile esențiale pe care le-am schițat sunt încă acolo - portic italian, bloc pătrat de casă albă, mai veche pe dinăuntru decât pe dinafară, parc cu o margine de pădure, și simplu. Singura trăsătură care deosebea casa de o mulțime de altele a dispărut. Privind-o dinspre parc, vedeai în dreapta un frasin mare și bătrân care creștea la o jumătate de duzină de metri de zid și aproape sau chiar atingea clădirea cu ramurile sale. Presupun că stătea acolo de când Castringham a încetat să mai fie un loc fortificat și de când șanțul a fost umplut și casa de locuit elisabetană construită. În orice caz, a atins aproape toate dimensiunile sale în anul 1690. În acel an, districtul în care se află sala a fost scena unui număr de procese cu vrăjitoare.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)