Sincronicitatea: Un principiu de legătură acauzală. (din Vol. 8. din Operele complete ale lui C. G. Jung)

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Carl Jung „Sincronicitatea” explorează conceptul de coincidențe semnificative care apar fără relații cauzale, sugerând o legătură mai profundă, acausală, între evenimente. Cititorii găsesc eseul stimulativ din punct de vedere intelectual, aprofundând teme de parapsihologie, astrologie și explorarea conștiinței umane. În timp ce mulți apreciază natura perspicace a textului, alții îi critică densitatea și complexitatea, considerându-l adesea plictisitor sau greu de înțeles.

Cartea este bine documentată, oferind dovezi convingătoare și o explorare fascinantă a coincidențelor semnificative. Cititorii apreciază legătura dintre sincronicitatea lui Jung și taoism și fizica cuantică, precum și discuțiile sale despre psihochinezie și ESP. Este recunoscută ca o lucrare semnificativă care pune la îndoială noțiunile convenționale de cauzalitate, încurajând gândirea creativă și liberă.

Mulți cititori consideră stilul de scriere dens și conceptele dificil de înțeles, ceea ce îi determină pe unii să eticheteze lucrarea drept plictisitoare sau confuză. Criticii susțin că îi lipsește claritatea și sugerează că este posibil să nu atragă în mod eficient un public mai larg. Unele recenzii menționează că argumentele științifice prezentate de Jung pot părea timide sau învechite.

(pe baza a 146 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Synchronicity: An Acausal Connecting Principle. (from Vol. 8. of the Collected Works of C. G. Jung)

Conținutul cărții:

Jung a fost intrigat încă de la începutul carierei sale de coincidențe, în special de acele juxtapuneri surprinzătoare pe care raționalitatea științifică nu le putea explica în mod adecvat. A discutat aceste idei cu Albert Einstein înainte de Primul Război Mondial, dar a folosit pentru prima dată termenul „sincronicitate” într-o conferință din 1930, cu referire la intuițiile psihologice neobișnuite generate de consultarea I Ching.

O lungă corespondență și prietenie cu fizicianul Wolfgang Pauli, laureat al Premiului Nobel, a stimulat o declarație finală și matură a gândirii lui Jung despre sincronicitate, publicată inițial în 1952 și reprodusă aici. Împreună cu o multitudine de materiale istorice și contemporane, acest eseu descrie un experiment astrologic pe care Jung l-a efectuat pentru a-și testa teoria.

Sincronicitatea dezvăluie întreaga amploare a cercetărilor lui Jung asupra unei game largi de fenomene psihice. Această ediție broșată a lucrării clasice a lui Jung include o nouă prefață de Sonu Shamdasani, profesor Philemon de istoria lui Jung la University College London.