The Ocean at the End of the Lane (Oceanul de la capătul aleii)

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Neil Gaiman „The Ocean at the End of the Lane” captivează cititorii cu povestea sa încântătoare, îmbinând elemente de nostalgie, realism magic și teme mai întunecate ale copilăriei și traumei. În timp ce mulți recenzenți laudă proza lirică și personajele evocatoare ale lui Gaiman, unii își exprimă dezamăgirea în ceea ce privește ritmul, dezvoltarea personajelor și profunzimea generală a poveștii. Romanul este remarcat pentru explorarea puternică a amintirilor din copilărie prin perspectiva unui adult.

⬤ Povestire încântătoare care îi cufundă pe cititori
⬤ proză frumos scrisă
⬤ bogată în realism magic
⬤ impact emoțional puternic
⬤ rezonează cu temele nostalgiei și experiențelor din copilărie
⬤ Stilul narativ unic al lui Gaiman captivează o gamă largă de cititori.

⬤ Probleme legate de ritm, unii considerând că începutul este lent
⬤ dezvoltarea nuanțată a personajelor pare să lipsească pentru personajele secundare
⬤ unii recenzenți sugerează că se deplasează ciudat între temele pentru copii și cele pentru adulți
⬤ anumiți cititori au considerat că a fost supraevaluat și nu a fost atât de complex pe cât se așteptau.

(pe baza a 7526 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Ocean at the End of the Lane

Conținutul cărții:

Premiul Național de Carte al Anului din Marea Britanie

„Fantezie dintre cele mai bune.”

-- Wall Street Journal

Un bărbat de vârstă mijlocie se întoarce la casa copilăriei sale pentru a participa la o înmormântare. Deși casa în care a locuit a dispărut de mult, el este atras de ferma de la capătul drumului, unde, când avea șapte ani, a întâlnit o fetiță remarcabilă, Lettie Hempstock, și pe mama și bunica ei. Nu s-a mai gândit la Lettie de zeci de ani, și totuși, în timp ce stă lângă iazul (un iaz despre care ea spunea că este un ocean) din spatele fermei vechi și dărăpănate în care a locuit cândva, trecutul neuitat îi revine în minte. Și este un trecut prea ciudat, prea înfricoșător, prea periculos pentru a i se fi întâmplat cuiva, cu atât mai puțin unui băiețel.

O lucrare revoluționară, la fel de delicată ca o aripă de fluture și la fel de amenințătoare ca un cuțit în întuneric, The Ocean at the End of the Lane este spusă cu o înțelegere rară a tot ceea ce ne face umani și arată puterea poveștilor de a ne dezvălui și adăposti de întunericul interior și exterior.

„Mintea lui Gaiman) este un ocean întunecat și insondabil și, de fiecare dată când mă scufund în el, această lume dispare, înlocuită de una mult mai teribilă și mai frumoasă, în care mă voi îneca cu plăcere.”.

--New York Times Book Review