Ultimul mohican: O narațiune din 1757

Recenzii ale cititorilor

Recenzile pentru „Ultimul mohican” evidențiază povestea de aventură captivantă a cărții, dezvoltarea bogată a personajelor și profunzimea istorică, precum și descrierile vii ale naturii și culturii. Cu toate acestea, limbajul poate fi dificil din cauza vechimii sale, unii cititori considerându-l lung sau stufos. Există sentimente mixte cu privire la portretizarea nativilor americani și la ritmul narațiunii.

⬤ O poveste de aventuri captivantă care îi ține pe cititori ocupați.
⬤ O dezvoltare mai profundă a personajelor decât în film, în special a lui Uncas.
⬤ Stilul de scriere viu și descriptiv care surprinde frumusețea naturii.
⬤ Informații istorice despre războaiele dintre francezi și indieni și dinamica culturală.
⬤ Ilustrațiile îmbunătățesc experiența de lectură.

⬤ Limbajul poate fi stilat sau arhaic, ceea ce îl face greu de citit pentru unii.
⬤ Unii cititori consideră că descrierile lungi sunt prea lungi.
⬤ Reprezentările nativilor americani pot fi problematice pentru cititorii moderni.
⬤ Variabilitatea edițiilor poate afecta plăcerea; există versiuni editate prost.
⬤ Povestea se poate prelungi uneori, provocând dificultăți pentru cei cu o atenție redusă.

(pe baza a 996 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last of the Mohicans: A Narrative of 1757

Conținutul cărții:

"The Last of the Mohicans" este una dintre cele cinci cărți romantice (mișcarea literară, nu genul) din seria "Leatherstocking Tales" a lui J. F.

Cooper, a cărei acțiune se desfășoară în timpul războiului dintre francezi și indieni. Scrisă în 1826, evenimentele descrise în poveste trecuseră deja de 75 de ani, dar nordul statului New York era încă foarte sălbatic în unele locuri. Cartea este o capsulă a timpului cultural, care descrie o perioadă în care europenii se străduiau să transforme sălbăticia într-o aproximare a lumii lor europene familiare.

The Last of the Mohicans este, de asemenea, un memento explicit al tragediei colonizării frontierelor Americii.

O evaluare a distrugerii lumii naturale străvechi în timp ce ne străduiam să realizăm promisiunea "lumii noi". Protagonistul Uncas este prezentat în roman ca "ultimul dintre mohicani", o simbolizare a morții culturilor amerindiene în urma intruziunii neîndurătoare a civilizației europene.

În esența sa, "Ultimul mohican" este un roman de aventuri cu un ritm destul de bun, captivant și plin de suspans. Romanul este ancorat tematic în explorarea rasei și a dificultății esențiale de a depăși diviziunile rasiale. Cooper sugerează că amestecul interrasial este în același timp dezirabil și periculos.

Dragostea interrasială a două dintre personajele principale, Uncas (un nativ american) și Cora (o femeie de origine africană și europeană), se încheie tragic. Relația interrasială forțată dintre Cora și Magua (răpitorul ei amerindian) este descrisă ca fiind nefirească. J.

F. Cooper sugerează că dorința interrasială poate fi moștenită genetic; Cora dorește bărbați indieni deoarece mama ei era de origine africană.