Ultimul om

Recenzii ale cititorilor

„Ultimul om” de Mary Shelley a primit recenzii mixte din partea cititorilor. În timp ce unii îi laudă profunzimea emoțională și temele filosofice referitoare la companie și singurătate, alții îi critică narațiunea verboasă și lentă, care poate părea plictisitoare și excesiv de detaliată. Cititorii apreciază viziunea sa distopică, dar sunt împărțiți în ceea ce privește ritmul și relevanța sa viitoare.

⬤ Proză bogată, poetică, care surprinde emoțiile și decorurile în mod viu.
⬤ Teme filosofice profunde despre companie, dragoste și existența umană.
⬤ Perspectivă distopică unică pentru epoca sa, explorând sfârșitul umanității.
⬤ Unii cititori au considerat-o captivantă din punct de vedere emoțional și provocatoare.
⬤ Semnificație istorică notabilă ca unul dintre primele romane apocaliptice.

⬤ Narațiune verbală și lentă, care poate plictisi unii cititori.
⬤ Detalii excesive care diminuează progresul poveștii.
⬤ Unii cititori au considerat că îi lipsește o viziune clară asupra viitorului, ceea ce o face mai puțin „orientată spre viitor”.
⬤ Recepție mixtă în ceea ce privește implicarea emoțională cu personajele, unii simțindu-se indiferenți față de soarta lor.
⬤ Mai multe comentarii despre edițiile slabe, cu probleme de formatare și prețuri ridicate.

(pe baza a 166 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last Man

Conținutul cărții:

Mary Shelley a fondat science fiction-ul modern cu clasicul său Frankenstein din 1816. Un deceniu mai târziu, ea a inaugurat subgenul SF post-apocaliptic cu mai puțin lăudată și mai puțin cunoscută The Last Man.

Shelley a folosit tropul manuscrisului găsit pentru această carte, pretinzând că a descoperit o serie de povestiri aparent legate între ele pe diferite pagini din Peștera Sibilei din Cuma, pe care le-a asamblat în această lucrare originală în trei volume. Povestea spusă aici, dintr-un viitor îndepărtat (sfârșitul secolului XXI), este relatată de ultimul om, singurul supraviețuitor al unei molime la nivel planetar care a pus capăt civilizației umane. Ultimul om a fost publicat într-o perioadă mai optimistă și a ajuns pe scenă în urma unor recenzii și vânzări slabe, a fost un roman ieșit din timp.

A lâncezit timp de un secol și jumătate, până la redescoperirea sa științifică în anii 1960, care a avut propria sa perspectivă pesimistă.

Acum, într-o epocă în care dezastrul global din cauze văzute sau neprevăzute devine din ce în ce mai plauzibil, povestea lui Shelley despre "pasiunile furtunoase și pline de ruine ale omului" își găsește o nouă casă și un nou public. Ultimul om este publicat aici complet și integral, într-un singur volum, cu notele de subsol și introducerea lui Shelley.

Mary Wollsteonecraft Godwin s-a născut în 1797, fiica scriitoarei Mary Wollstonecraft (care a scris Vindication of the Rights of Woman) și a filosofului radical William Godwin. Crescută de tatăl său după moartea prematură a mamei sale, educația sa a venit prin contactul cu cercul intelectual al tatălui său și prin propriile sale lecturi. L-a cunoscut pe poetul și scriitorul Percy Bysshe Shelley în 1812, s-a căsătorit cu el în 1814 și, ca răspuns la un pariu din cercul de prieteni ai soțului ei, a scris Frankenstein în 1816.

Mary a născut patru copii, dintre care trei au murit în fragedă pruncie. Soțul ei a murit în 1822, iar ea s-a întors în Anglia cu fiul ei supraviețuitor pentru a se întreține ca scriitoare de romane, povestiri și jurnale de călătorie și ca editor al lucrărilor soțului ei. A murit în 1851.