Ultimul om

Recenzii ale cititorilor

„Ultimul om” de Mary Shelley este un roman complex, adesea apreciat pentru profunzimea sa emoțională și pentru temele filosofice legate de legătura umană și de singurătate în fața disperării apocaliptice. În timp ce unii cititori sunt captivați de proza bogată și de călătoria emoționantă a protagonistului Lionel Verney, alții consideră că scrierea este excesiv de verboasă și plictisitoare, ceea ce duce la o receptare mixtă.

⬤ Evocatoare din punct de vedere emoțional, cu profunde perspective filosofice despre companie și experiența umană.
⬤ Proză bogată și plină de viață, care creează imagini puternice și antrenează imaginația cititorului.
⬤ Inovatoare pentru vremea sa, fiind o poveste distopică timpurie care explorează teme legate de supraviețuire și pierdere.
⬤ Mulți cititori au găsit povestea captivantă și plină de satisfacții la final, cu teme care rezonează cu conceptele moderne de singurătate.

⬤ Narațiunea este adesea criticată ca fiind prea lungă, verboasă și meandrică, mulți considerând că îi lipsește o dezvoltare semnificativă a intrigii.
⬤ Unii cititori au considerat limbajul victorian dificil și ritmul lent, făcând uneori lectura plictisitoare.
⬤ Există îngrijorări cu privire la lipsa de previziune în ceea ce privește progresele tehnologice atunci când descrie un scenariu viitor.
⬤ O serie de ediții disponibile pe piață au fost descrise ca fiind slab formatate sau editate, ducând la frustrare.

(pe baza a 166 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last Man

Conținutul cărții:

Ultimul om este un roman științifico-fantastic apocaliptic și distopic de Mary Shelley, care a fost publicat pentru prima dată în 1826. Cartea descrie un Pământ viitor, la sfârșitul secolului al XXI-lea, devastat de o pandemie necunoscută care cuprinde rapid întreaga lume.

Cartea include, de asemenea, o discuție despre cultura engleză ca republică, Mary Shelley participând la ședințele Camerei Comunelor pentru a-și face o idee despre sistemul politic guvernamental al epocii romantice. În cadrul romanului, Mary Shelley îl dedică în mare măsură soțului ei, Percy Bysshe Shelley, care s-a înecat într-un naufragiu cu patru ani înainte de publicarea cărții. De asemenea, cartea îi este dedicată prietenului ei drag, Lord Byron, care adora insulele grecești, unde a și murit, cu doi ani mai devreme.

Ultimul om a fost sever suprimată la acea vreme. Abia în anii 1960, romanul a reapărut pentru public ca o operă de ficțiune, nu de profeție.

Ultimul om este prima operă de ficțiune distopică publicată, însă este dezbătut în rândul criticilor literari dacă Ultimul om poate fi clasificat drept roman distopic, deoarece exclude temele politice ale represiunii și totalitarismului din romanele din perioadele ulterioare, cum ar fi Nouăsprezecezeci și patru al lui Orwell sau Brave New World al lui Huxley. (wikipedia.org)