Ultimul om

Recenzii ale cititorilor

„Ultimul om” de Mary Shelley este o explorare atentă și emoționantă a singurătății și a condiției umane într-un viitor distopic. În timp ce cartea prezintă un limbaj bogat și poetic, precum și profunde idei filozofice despre companie și supraviețuire, mulți cititori consideră că stilul său verbos și ritmul lent reprezintă o provocare. Narațiunea împletește lupta personală pe fundalul prăbușirii societății, dar unii o critică pentru lipsa de dezvoltare a poveștii și de implicare emoțională cu personajele.

⬤ Limbaj bogat și poetic care îi captivează pe unii cititori.
⬤ Teme filosofice profunde despre singurătate, companie și condiția umană.
⬤ Lucrare de pionierat în genul distopic, influențând narațiunile ulterioare.
⬤ Călătorie emoțională captivantă prezentată prin luptele protagonistului.

⬤ Stil de scriere verbos și cursiv, care poate părea plictisitor.
⬤ Ritmul lent și lipsa de dezvoltare a poveștii duc la dezangajare.
⬤ Unii cititori consideră că nu reușește să ofere o viziune de perspectivă pentru viitor.
⬤ Structură narativă confuză cu un portret învechit al unei lumi viitoare.

(pe baza a 166 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Last Man

Conținutul cărții:

Mary Shelley a fondat science fiction-ul modern cu clasicul său Frankenstein din 1816.

Un deceniu mai târziu, ea a inaugurat subgenul SF post-apocaliptic cu cartea mai puțin lăudată și mai puțin cunoscută The Last Man. Shelley a folosit tropul manuscrisului găsit pentru această carte, pretinzând că a descoperit o serie de povestiri aparent legate între ele pe diferite pagini din Peștera Sibilei din Cuma, pe care le-a asamblat în această lucrare originală în trei volume.

Povestea spusă aici, dintr-un viitor îndepărtat (sfârșitul secolului XXI), este relat.