The Wind in the Willows
The Wind in the Willows este un roman pentru copii de Kenneth Grahame, publicat pentru prima dată în 1908. Alternând lentoarea și ritmul rapid, romanul se concentrează asupra a patru animale antropomorfizate într-o versiune pastorală a Angliei edwardiene. Romanul este remarcabil pentru amestecul său de misticism, aventură, moralitate și camaraderie și celebru pentru evocarea naturii din Thames Valley. În 1908, Grahame s-a retras din funcția de secretar al Băncii Angliei. S-a mutat înapoi în Berkshire, unde locuise în copilărie, și și-a petrecut timpul pe malul Tamisei, făcând la fel ca personajele animale din cartea sa - după cum se spune în carte, "pur și simplu încurcându-se în bărci" - și dezvoltând poveștile de adormit pe care i le spusese anterior fiului său Alastair într-un manuscris pentru carte.
Romanul se afla la cea de-a 31-a ediție când dramaturgul A. A. Milne a adaptat o parte din el pentru scenă sub titlul Toad of Toad Hall în 1929. Aproape un secol mai târziu, romanul a fost adaptat din nou pentru scenă sub forma unui musical de Julian Fellowes. În 2003, The Wind in the Willows a fost clasată pe locul 16 în sondajul BBC The Big Read. Kenneth Grahame s-a născut pe 8 martie 1859 la Edinburgh. Când avea 5 ani, mama sa a murit de febră puerperală, iar tatăl său, care avea probleme cu alcoolul, a încredințat îngrijirea celor patru copii bunicii lor, care locuia în Cookham Dean din Berkshire. Acolo au locuit într-o casă spațioasă, dar dărăpănată, "The Mount", pe un teren întins, lângă râul Tamisa, iar unchiul lor, David Ingles, vicar la biserica din Cookham Dean, le-a prezentat malul râului și navigația cu barca. 2) La Crăciunul anului 1865, coșul de fum al casei s-a prăbușit, iar copiii s-au mutat la Fern Hill Cottage din Cranbourne, Berkshire. În 1866, tatăl lor a încercat să își depășească problema cu băutura și i-a luat pe copii să locuiască cu el în Argyll, Scoția, dar după un an s-au întors la casa bunicii lor din Cranbourne, unde Kenneth a locuit până când a intrat la St Edward's School, Oxford, în 1868. 3) În timpul primilor săi ani la St.
Edwards, băieții aveau libertatea de a explora orașul vechi, cu magazinele sale pitorești, clădirile istorice și străzile pietruite, Târgul St Giles, cursul superior idilic al râului Tamisa și zona rurală din apropiere. 4) Grahame s-a căsătorit cu Elspeth Thomson în 1899; au avut un singur copil, un băiat pe nume Alastair (a cărui poreclă era "Mouse") născut orb la un ochi și chinuit de probleme de sănătate pe tot parcursul vieții. 5) Când Alastair avea aproximativ patru ani, Grahame îi spunea povești înainte de culcare, dintre care unele erau despre o broască, iar când își petrecea vacanțele singur, îi scria alte povești despre Toad, Mole, Ratty și Badger în scrisori către Alastair. 3) În 1908, Grahame s-a pensionat anticipat de la slujba sa de la Banca Angliei și s-a mutat împreună cu soția și fiul său la o fermă veche din Blewbury, unde a folosit poveștile de adormit copiii pe care i le spusese lui Alastair ca bază pentru manuscrisul romanului "Vântul în sălcii" (The Wind in the Willows).
O serie de edituri au respins manuscrisul. Acesta a fost publicat în Marea Britanie de Methuen and Co, iar mai târziu în SUA de Scribner. Criticii, care sperau la un al treilea volum în stilul lucrărilor anterioare ale lui Graham; The Golden Age și Dream Days, au dat în general recenzii negative. 3) Cu toate acestea, publicul a îndrăgit-o, iar în câțiva ani s-a vândut într-un număr atât de mare încât au fost necesare multe reeditări. În 1909, președintele SUA Theodore Roosevelt, pe atunci în funcție, i-a scris lui Grahame pentru a-i spune că "a citit-o și a recitit-o și am ajuns să accept personajele ca pe niște vechi prieteni.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)