Voința de a crede și nemurirea umană

Recenzii ale cititorilor

În general, recenziile evidențiază eseurile lui William James ca fiind provocatoare și relevante, abordând probleme morale și filosofice contemporane. Cititorii apreciază respectul său pentru convingerile comune și accesibilitatea scrierilor sale, în timp ce unii consideră limbajul și ideile complexe o provocare.

⬤ Eseuri provocatoare și relevante
⬤ Abordează probleme morale și filosofice contemporane
⬤ Respectă percepțiile oamenilor obișnuiți
⬤ Stilul de scriere, deși dens, încurajează înțelegerea profundă
⬤ Gânditor extrem de influent
⬤ Recomandat celor interesați de filosofie și spiritualitate.

⬤ Limbajul poate fi dificil și dens, făcând dificilă implicarea unor cititori
⬤ Unii consideră că scrierea este seacă sau prea academică
⬤ Titlul/coperta înșelătoare pot deruta cititorii cu privire la conținut
⬤ Câteva eseuri sunt repetitive sau greu de digerat.

(pe baza a 27 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Will to Believe and Human Immortality

Conținutul cărții:

Acest volum conține textele complete a două cărți ale celui mai important psiholog și filosof american. Ușor de înțeles, dar geniale și pătrunzătoare, cărțile au fost scrise special pentru profani și sunt încă o lectură stimulantă pentru cititorii preocupați de problemele importante ale credinței într-o epocă a științei.

În eseuri, sub titlul Voința de a crede, James discută, în primul rând, interrelațiile dintre credință, voință și intelect, examinând întrebări precum Cum crede omul? Cum influențează credința considerațiile intelectuale? Cât de mult rol joacă elementele iraționale chiar și în gândirea riguros logică? Chance versus determinism, liber arbitru versus destin, pluralism versus monism sunt discutate în secțiunile următoare. James abordează, de asemenea, cercetarea psihică, hegelianismul și filosofia lui Spencer.

Nemurirea umană: Două presupuse obiecții la doctrină, retipărită aici din ediția a doua corectată, examinează problemele supraviețuirii după moarte și oferă o respingere filosofică neobișnuită a teoriei conform căreia gândirea și personalitatea mor în mod necesar odată cu creierul.