100 de plante pentru apicultori

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

100 Plants for Beekeepers

Conținutul cărții:

În urmă cu aproximativ 130 de milioane de ani, plantele cu flori și insectele au evoluat împreună în ceea ce se numește co-evoluție. Acest lucru a dus la o serie de moduri diferite de a atrage insectele către plante.

Speciile de plante entomofile au dezvoltat frecvent mecanisme pentru a deveni mai atrăgătoare pentru insecte, de exemplu flori viu colorate sau parfumate, nectar sau forme și modele atrăgătoare. Boabele de polen ale plantelor entomofile sunt, în general, mai mari decât polenul fin al plantelor anemofile (polenizate de vânt), care trebuie să fie produs în cantități mult mai mari, deoarece o proporție foarte mare este irosită. Acest lucru este costisitor din punct de vedere energetic, dar, în schimb, plantele entomofile trebuie să suporte costurile energetice ale producției de nectar.

Fluturii și moliile au corpul păros și proboscide lungi care pot pătrunde adânc în florile tubulare. Fluturii zboară mai ales ziua și sunt atrași în special de florile roz, mov și violet. Florile sunt adesea mari și parfumate, iar staminele sunt așezate astfel încât polenul este depus pe insecte în timp ce acestea se hrănesc cu nectar. Moliile sunt mai ales nocturne și sunt atrase de plantele care înfloresc noaptea. Florile acestora sunt adesea tubulare, de culoare deschisă și parfumate doar noaptea. Moliile șoim au tendința de a vizita florile mai mari și plutesc în timp ce se hrănesc; ele transferă polenul cu ajutorul proboscisului. Alte molii aterizează pe florile de obicei mai mici, care pot fi grupate în capitule. Nevoile lor energetice nu sunt la fel de mari ca cele ale șoimului și li se oferă cantități mai mici de nectar.

Florile polenizate de albine și viespi variază în formă, culoare și mărime. Plantele galbene sau albastre sunt adesea vizitate, iar florile pot avea ghidaje ultra-violete pentru nectar, care ajută insecta să găsească nectarul. Unele flori, precum salvia sau mazărea, au buze inferioare care se deschid numai atunci când insecte suficient de grele, precum albinele, aterizează pe ele. Cu buza coborâtă, anterele se pot apleca pentru a depune polenul pe spatele insectei. Alte flori, cum ar fi roșiile, își pot elibera polenul doar prin polenizare prin zumzet, o tehnică prin care un bondar se agață de o floare în timp ce își vibrează mușchii de zbor și dislocă polenul. Deoarece albinele au grijă de puietul lor, ele trebuie să colecteze mai multă hrană decât pentru a se întreține și, prin urmare, sunt polenizatori importanți. Alte albine sunt hoațe de nectar și își croiesc drum prin corolă pentru a jefui nectarul, ocolind astfel structurile de reproducere.

Unele specii de plante au evoluat împreună cu o anumită specie de polenizatori, cum ar fi orhideea albină. Specia este aproape exclusiv autopolenizatoare în zonele sale nordice, dar este polenizată de albina solitară Eucera în zona mediteraneană. Planta atrage aceste insecte prin producerea unui miros care imită mirosul albinei femele. În plus, buza acționează ca o momeală, deoarece albina mascul o confundă cu o femelă care vizitează o floare roz. Transferul de polen are loc în timpul pseudo-copulării care rezultă.

Inflorescențele polenizate de gândaci tind să fie plate, cu corole deschise sau cu flori mici grupate într-un cap cu antere multiple, proeminente, care elimină polenul cu ușurință. Florile sunt adesea verzi sau palide și foarte parfumate, adesea cu arome fructate sau picante, dar uneori și cu mirosuri de materie organică în descompunere. Unele, cum ar fi nufărul uriaș, includ capcane concepute pentru a menține gândacii în contact cu părțile reproductive pentru perioade mai lungi.

Alte ghiduri de nectar.

Ghidajele de nectar pot fi atât vizibile, cât și invizibile pentru ochiul uman, dar, mai important, sunt foarte vizibile pentru albine în spectrul ultraviolet. Această adaptare avantajează atât floarea (polenizare mai eficientă), cât și albina (colectarea rapidă a nectarului).