Am fost trimis într-o altă misiune la cartierul general al diviziei mele, dar de data aceasta nu eram sigur de ce. Ceea ce știam, însă, este că voiam să ies din compania de infanterie.
Am aflat curând că informațiile despre trupe și ziarul diviziei mă chemau. Subofițerul responsabil a decis că scriam suficient de bine pentru a mă alătura echipei sale. Cu sfârșitul iminent al luptelor, avea nevoie de scriitori și dorea pe cineva cu experiență în prima linie.
Am devenit reporter și mai târziu „corespondent oficial al armatei americane”. Întâlnindu-mă cu prizonierii de război care se întorceau și scriind poveștile lor, am creat în mine un sentiment de atașament care avea să devină o parte a povestirii mele.
Am început să îi citesc cu voracitate pe Ernie Pyle și Ernest Hemingway. Mi-am găsit pasiunea.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)