Pantomimele scriitorului irlandez Samuel Beckett și ale scriitorului iranian Gholam Hossein Sa'edi au unele trăsături comune.
Teoria intertextualității se dovedește a fi o abordare utilă pentru a analiza caracteristicile comune ale acestora. Atât pantomima ca gen literar, cât și intertextualitatea ca abordare literară au scopuri universale.
Primul este studiul oricărei relații între și dintre diferite texte din diferite perioade istorice, culturi, genuri și limbi. În timp ce în cel de-al doilea, limba își pierde semnificația, iar mimica și gesturile îi înlocuiesc funcția mediatoare. Prin urmare, scopul principal al acestui studiu este de a arăta modul în care pantomimele lui Beckett "Act fără cuvinte I și II" se aseamănă cu pantomimele lui Sa'edi "Hoopoe negru, Hapless și Murk" în ceea ce privește temele, structura și simbolurile.
Studiul arată că atât Beckett, cât și Sa'edi au ales mediul pantomimei pentru a exprima ceea ce era în principal inexprimabil în limbajele lor de scriere. Amândoi au folosit forma pantomimei ca o necesitate artistică pentru a scăpa de constrângerea și opresiunea limbii dominante și de circumstanțele lor sociopolitice.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)