A doua cicatrice

Recenzii ale cititorilor

Recenzile pentru „A doua cicatrice” o evidențiază ca fiind o relatare convingătoare și emoționantă a experiențelor chinuitoare ale unei mame și ale unei fiice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cititorii sunt profund mișcați de povestire, caracterizată printr-o proză simplă, dar puternică, și apreciază ilustrațiile artistice ale autorului. Cartea este lăudată pentru reprezentarea autentică a supraviețuirii, a rezilienței și a speranței în mijlocul tragediei, ceea ce o face o lectură importantă pentru cei interesați de relatările personale din acea perioadă.

⬤ Povestire captivantă, greu de lăsat din mână
⬤ narațiune emoționantă și puternică
⬤ relatare personală autentică
⬤ atinge teme legate de supraviețuire, curaj și reziliență
⬤ potrivită atât pentru adulți, cât și pentru tineri
⬤ ilustrațiile artistice completează textul
⬤ informații istorice importante
⬤ reprezentare captivantă a relației mamă-fiică.

⬤ Unii cititori și-au exprimat dorința de a primi mai multe informații despre viața de mai târziu a autoarei
⬤ reacții negative limitate, cu o mențiune că nu a putut găsi nimic care să îi displacă
⬤ potențial pentru un conținut emoțional copleșitor.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Second Scar

Conținutul cărții:

Memoriile puternice ale lui Nechama Goldberg, A doua cicatrice, încep în anii dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, care a distrus orașul natal leton al familiei sale. Prinși între ocupanții sovietici și invadatorii naziști, milioane de evrei din statele baltice, printre care și familia Goldberg, nu au de ales decât să fugă pentru a-și salva viața.

Pentru că era un copil atunci când familia sa a fugit inițial, Goldberg a ales să își spună povestea la persoana a treia, împletind amintirile mamei sale cu fragmente din propriile sale amintiri, pe măsură ce copilul devine treptat conștient de mediul înconjurător.

Când o întâlnim pentru prima dată pe Nechama, cunoscută sub numele de "Ama", în Prologul cărții, ea este abia un copil mic, dar deja știe să se teamă de abandon.

Înșelată de o copilărie care ar fi trebuit să fie înrădăcinată și liniștită, micuța Ama ajunge să fie conștientă de sine - de identitatea ei și de locul ei ca persoană strămutată.

Ama își părăsește orașul natal pe când era o copilă în brațe, pierzându-și tatăl înainte ca ea să înceapă măcar să-l cunoască. Mama ei, Lena, este singura constantă din viața ei.

În momentul în care Ama poate începe să gândească și să-și formeze amintiri, înțelege că oricine iubește poate dispărea cât ai clipi din ochi. Ea învață nu numai că lumea nu este rațională, dar și că este plină de tragedii arbitrare și de rău determinat.

Lena, care a suferit deja prea multe pierderi traumatizante în viața ei tânără, a vrut să emigreze în patria evreilor împreună cu frații ei mai mari cu mult înainte de sosirea naziștilor, dar, în calitate de fiică, s-a așteptat ca ea să rămână și să aibă grijă de părinții și fratele ei mai mic.

În timp ce Lena își continuă călătoriile periculoase împreună cu copilul ei, Israelul este mereu în gândurile ei ca un refugiu perfect, o utopie care pare inaccesibilă, dar nici măcar acest ideal nu se ridică la înălțimea nevoilor și speranțelor ei sau ale lui Ama pentru o nouă casă.

Lena, iremediabil afectată de calvarul prin care a trecut, nu reușește să se lege de fiica pe care o iubește atât de intens. După atâtea sacrificii, Lena nu poate renunța la controlul de nezdruncinat care i-a permis să le salveze viața amândurora. Bucuria și afecțiunea au devenit dificile pentru ea. Chiar și atunci când o persoană supraviețuiește, o suferință atât de profundă își lasă cicatricea.

Această poveste despre curaj, despre pierderi chinuitoare și despre determinarea feroce a unei mame de a-și păstra copilul în siguranță este spusă cu o recunoaștere clară a puterii și slăbiciunii umane, a cruzimii și a

Bunătate, uneori cu umor, dar și cu amărăciunea de durată a refugiaților care ajung în ceea ce ei cred că este un paradis sigur, doar pentru a descoperi că, în calitate de refugiați, ei nu sunt bineveniți.

În timp ce vedem cum oamenii strămutați de război și sărăcie caută refugiu în zilele noastre, A doua cicatrice este un apel oportun la compasiune și un memento că cei care nu învață din istorie sunt condamnați să o repete.