Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenziile la cartea „Finding Happiness in a Complex World” prezintă o perspectivă mixtă. Unii cititori au găsit-o perspicace și utilă, în timp ce alții au criticat-o pentru aplicarea conceptelor filosofice la viața modernă și pentru prejudecățile percepute.
Avantaje:Cartea acoperă subiecte interesante privind fericirea și tradițiile filosofice, oferind perspective practice. Unii cititori au considerat-o utilă și transformatoare, în special pentru tinerii adulți care caută îndrumare în perioade dificile.
Dezavantaje:Criticii susțin că cartea aplică prost conceptele antice la problemele contemporane, îi lipsesc citatele nuanțate, dă dovadă de părtinire și prezintă contradicții în argumentele sale. Unii au găsit tonul judecător și rigid, ceea ce a dus la dezamăgire.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Living in Happiness in a Complex World: Rules from Aristotle and Aquinas
Conținutul cărții:
Societatea contemporană pare neînfricată în eforturile sale de a schița și de a elabora o rețetă pentru fericirea umană - fie că este vorba de mijloace meditative avangardiste, de dietă și exerciții fizice, de intervenții psihiatrice și psihiatrice sau de o gamă amețitoare de invenții farmacologice. Într-adevăr, cei mai mulți analiști ai vieții și culturii moderne ar avea dificultăți în a nega clamarea pentru fericire și mulțumire într-o lume complexă, relativă și tehnologic alienantă. Cărțile și rețetele despre fericire sunt la modă în librării, în timp ce programele de seminar și alte inițiative de autodepășire și autocunoaștere își fac loc în serviciile de consiliere și la televiziunea publică. Iar aceste planuri pentru o viață fericită pot fi și sunt adesea produse de celebrități, guru ai divertismentului și alte personalități publice a căror pregătire și profunzime de înțelegere nu pot oferi bunurile necesare pentru o viață fericită. Cu alte cuvinte, Oprah sau Dr. Oz nu au nicio înțelegere reală a ceea ce este cu adevărat fericirea umană și se angajează în mod benign într-un fel de șarpe cu ulei fermecător pentru a-și convinge cititorii și adepții că ei chiar înțeleg natura fericirii reale.
Această lipsă de substanțialitate se manifestă în fiecare colț al unei societăți moderne încercate, în care interacțiunea umană și intimitatea umană par să se clatine, în care niveluri îngrijorătoare de sinucidere și depresie îi prind în capcană atât pe tineri, cât și pe bătrâni, în care adolescenții își pun capăt zilelor într-un număr alarmant și în care drogurile și alte substanțe nenaturale, precum aprovizionarea cu opiacee, sunt înghițite într-un număr uimitor. Legiunile de cetățeni dependenți de droguri de astăzi ne spun multe despre conceptul nostru de fericire și mulțumire adevărată, care se prăbușește.
În schimb, sistemul filosofic peren al lui Aristotel și al lui Aquino oferă cea mai semnificativă cale către fericirea umană în toate aspectele operațiunilor morale, etice și sociale. În acest fel, "A trăi în fericire într-o lume complexă" oferă o alegere între abordarea noastră contemporană a fericirii și cea propusă de Aristotel și de Aquino și face acest lucru atât într-un sens general, cât și într-un sens specific. Alegerea acestor două figuri filosofice este complet intenționată, deoarece ambele sunt legate între ele de o teorie a virtuții care este pe deplin legată de fericirea umană; ambele sunt preocupate în permanență de scopul și sfârșitul existenței umane și ambele sunt conduse de identificarea "binelui" pentru viața umană și, în același timp, de descoperirea "binelui suprem" care este adevăratul scop al vieții. În ciuda diferenței evidente de viziune teologică, ambii gânditori sunt uimitor de legați - atât de mult încât afirmația că Aquino pur și simplu îl "creștinizează" pe Aristotel este bine fondată.
