A treia poruncă și întoarcerea anusimilor: Memoriile unui rabin despre un popor incredibil

Recenzii ale cititorilor

Cartea „A treia poruncă și întoarcerea Anusimilor” a rabinului Stephen Leon a primit numeroase recenzii pozitive care au evidențiat explorarea pătrunzătoare a Anusimilor, evreii ascunși, și călătoria lor de redescoperire a moștenirii. Cititorii apreciază anecdotele personale ale rabinului, dedicarea sa sinceră față de comunitatea sa și stilul său narativ informativ. Cu toate acestea, nu există dezavantaje semnificative menționate în recenzii, indicând o primire generală favorabilă.

⬤ Bine scrisă și captivantă
⬤ informativă despre Anusim și moștenirea evreiască
⬤ stil narativ personal și plin de compasiune
⬤ inspiră mândrie pentru moștenirea proprie
⬤ încurajează toleranța și înțelegerea
⬤ oferă context istoric
⬤ promovează pacea interioară și reconcilierea.

Unii cititori menționează că cartea ar putea avea un ritm mai lent, dar o consideră totuși valoroasă; nu sunt remarcate critici majore.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Third Commandment and the Return of the Anusim: A Rabbi's Memoir of an Incredible People

Conținutul cărții:

Cartea rabinului Stephen Leon, The Third Commandment and the Return of the Anusim: a Rabbi's Memoir of an Incredible People, reprezintă nu numai o mărturie de credință, ci și un simbol al tenacității religioase.

Anusim este cuvântul ebraic folosit pentru prima dată de evreii spanioli din secolul al XV-lea pentru a-și descrie coreligionarii care au fost forțați fie prin sabie, fie prin alte mijloace să se convertească la creștinism. Acești oameni erau adesea numiți cu multe alte nume, unele complimentare, iar altele cu o nuanță denigratoare. Aceste nume includeau marranos, conversos și nuevos cristianos. Evreii, însă, foloseau un singur cuvânt: anusim: însemnând cei care fuseseră violați spiritual.

Evreii spanioli din secolele al XV-lea și al XVI-lea îi vedeau pe acești oameni drept victime ale unui atac spiritual. Deși este adevărat că unii dintre acești oameni, odată convertiți, au devenit cetățeni loiali ai creștinătății, alții, în ciuda încercărilor și tribulațiilor, au menținut o personalitate religioasă schizofrenică divizată. Adică, în exterior, acești anusim erau, prin lege, creștini practicanți, dar în interiorul caselor și sufletelor lor rămâneau loiali credinței și poporului lui Israel.

Aceste conversii forțate au schimbat structura socială a evreilor spanioli. Dacă odinioară a existat o politică evreiască unică și unită în cadrul diferitelor națiuni care compuneau Peninsula Iberică, acum evreimea a fost împărțită în patru subcategorii separate: (1) evreii spanioli, care făceau parte din poporul spaniol.

(1) evrei care erau membri practicanți ai poporului lui Israel,.

(2) Evreii care s-au convertit la creștinism din cauza unor probleme de agresiune spirituală, dar în ciuda obstacolelor legale și economice au rămas, cel puțin în privat, loiali credinței și poporului lor,.

(3) evreii, care au fost forțați să se convertească, au decis să se adapteze la noua lor situație și au devenit catolici loiali și.

(4) un număr mic de evrei care, din motive personale, au ales liber creștinismul.

Cartea rabinului Stephen Leon, A treia poruncă și întoarcerea anusimilor: memoriile unui rabin despre un popor incredibil, reprezintă nu numai o mărturie de credință, ci și un simbol al tenacității religioase.

Anusim este cuvântul ebraic folosit pentru prima dată de evreii spanioli din secolul al XV-lea pentru a-și descrie coreligionarii care au fost forțați fie prin sabie, fie prin alte mijloace să se convertească la creștinism. Acești oameni erau adesea numiți cu multe alte nume, unele complimentare, iar altele cu o nuanță denigratoare. Aceste nume includeau marranos, conversos și nuevos cristianos. Evreii, însă, foloseau un singur cuvânt: anusim: însemnând cei care fuseseră violați spiritual.

Evreii spanioli din secolele al XV-lea și al XVI-lea îi vedeau pe acești oameni drept victime ale unui atac spiritual. Deși este adevărat că unii dintre acești oameni, odată convertiți, au devenit cetățeni loiali ai creștinătății, alții, în ciuda încercărilor și tribulațiilor, au menținut o personalitate religioasă schizofrenică divizată. Adică, la exterior, acești anusim erau, conform legii, creștini practicanți, dar în interiorul caselor și sufletelor lor, ei rămâneau loiali credinței și poporului Israel.

Aceste conversii forțate au schimbat structura socială a evreilor spanioli. Dacă odinioară a existat o politică evreiască unică și unită în cadrul diferitelor națiuni care compuneau Peninsula Iberică, acum evreimea era împărțită în patru subcategorii separate:

(1) evrei care erau membri practicanți ai poporului Israel,.

(2) Evreii care s-au convertit la creștinism din cauza unor probleme de agresiune spirituală, dar în ciuda obstacolelor legale și economice au rămas, cel puțin în particular, loiali credinței și poporului lor,.

(3) evreii, care au fost forțați să se convertească, au decis să se adapteze la noua lor situație și au devenit catolici loiali și.

(4) un număr mic de evrei care, din motive personale, au ales liber creștinismul.