Abandonarea în fața Providenței Divine

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o perspectivă profundă asupra spiritualității, punând accentul pe trăirea în prezent și pe abandonarea în fața voinței lui Dumnezeu. Mulți cititori o găsesc transformatoare, observând că le provoacă și le îmbogățește călătoria spirituală. Cu toate acestea, unii o critică pentru stilul său de scriere sec și conținutul repetitiv, făcând-o o lectură dificilă pentru unii.

⬤ Învățături și perspective spirituale profunde.
⬤ Încurajează trăirea în prezent și încrederea în voia lui Dumnezeu.
⬤ Mulți cititori raportează o transformare personală și o credință mai profundă.
⬤ Traducerea este lăudată pentru că este accesibilă și modernă.
⬤ Oferă îndrumări practice pentru circumstanțe de viață obișnuite.

⬤ Stilul de scriere poate fi sec și plictisitor pentru unii cititori.
⬤ Unele capitole sunt repetitive, ceea ce poate duce la dezangajare.
⬤ Anumiți cititori consideră că este dificil de citit din cauza profunzimii și cerinței de contemplare.
⬤ Lipsă de un format atractiv pentru cei care preferă prezentările vizuale sau moderne.

(pe baza a 175 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Abandonment to Divine Providence

Conținutul cărții:

Jean Pierre de Caussade (7 martie 1675 - 8 decembrie 1751) a fost un preot iezuit și scriitor francez. Este cunoscut în special pentru lucrarea care îi este atribuită, Abandonarea în fața Providenței Divine, precum și pentru activitatea sa cu călugărițele de la Visitation din Nancy, Franța.

Jean Pierre de Caussade Caussade s-a născut în Cahors, acum în Lot, Franța. A fost director spiritual al călugărițelor Vizitației din Nancy, Franța, din 1733 până în 1740. În această perioadă și după ce a părăsit Nancy, el a scris scrisori de instruire călugărițelor. Unele materiale atribuite lui au fost publicate pentru prima dată în 1861 de Henri Rami re sub titlul " L'Abandon la providence divine".

Cu toate acestea, conform cercetărilor privind Tratatul despre Abandonarea la Providența Divină, discutate într-o lucrare a lui Dominique Salin SJ, profesor emerit la Facultatea de Teologie de la Centre S vres, publicată în The Way, 46/2 (apr. 2007), pp. 21-36, "pare acum aproape imposibil ca autorul să fi fost de fapt iezuitul Jean-Pierre de Caussade", deoarece "nimic din biografia lui de Caussade nu sugerează că acest om ar fi fost autorul unui tratat celebru", iar stilul scrisorilor de direcție spirituală care pot fi cu adevărat atribuite lui de Caussade "este departe de lirismul" care îl caracterizează.

Oricine ar fi fost autorul, el sau ea credea că momentul prezent este un sacrament de la Dumnezeu și că abandonarea de sine față de el și de nevoile sale este o stare sfântă - o credință care, în climatul teologic al Franței din acea vreme, era considerată aproape de erezia quietistă. De fapt, din cauza acestei temeri (mai ales odată cu condamnarea de către Biserică a mișcării quietiste), lucrările au rămas nepublicate până în 1861, și chiar și atunci au fost editate de Rami re pentru a le proteja de acuzațiile de quietism. O versiune mai autorizată a acestor note a fost publicată abia în 1966. În scrierile sale, autorul este conștient de quietiști și respinge perspectiva lor. Abandonarea în fața Providenței Divine este acum citită pe scară largă de mulți ani și este considerată un clasic în viața spirituală de către catolici și mulți alții. Caussade a petrecut ani de zile ca predicator în sudul și centrul Franței, ca rector de colegiu (la Perpignan și la Albi) și ca director al studenților teologi la casa iezuită din Toulouse, care este locul unde a murit. (wikipedia.org)