Absolutismul în Milano-ul Renașterii: Plenitudinea puterii sub Visconti și Sforza 1329-1535

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Absolutism in Renaissance Milan: Plenitude of Power Under the Visconti and the Sforza 1329-1535

Conținutul cărții:

Absolutismul în Milano în Renaștere arată cum autoritatea deasupra legii, cândva rezervată papei și împăratului, a fost revendicată de dinastiile domnitoare milaneze, Visconti și Sforza, și de ce acest privilegiu a fost în cele din urmă abandonat de Francesco II Sforza (d. 1535), ultimul duce.

Ca noi conducători, Visconti și Sforza au fost nevoiți să își impună regimul prin recompensarea susținătorilor în detrimentul adversarilor. Acest proces a necesitat o putere absolută, cunoscută și sub numele de "plenitudinea puterii", adică capacitatea de a anula chiar și legile și drepturile fundamentale, inclusiv titlurile de proprietate. Bazele unei astfel de puteri reflectau statutul schimbător al conducătorilor milanezi, mai întâi ca signori și apoi ca duci.

Avocații contemporani, educați în sanctitatea legilor fundamentale, au fost la început pregătiți să răstoarne doctrinele consacrate în sprijinul liberei utilizări a puterii absolute: chiar și cel mai important jurist al vremii, Baldo degli Ubaldi (d. 1400), a acceptat noua învățătură. Cu toate acestea, în cele din urmă, juriștii au ajuns să regrete noua abordare și să reafirme principiul conform căruia legile nu puteau fi anulate fără o justificare imperioasă. Visconti și Sforza au văzut și ei pericolele puterii absolute: în calitate de prinți legitimi, ei trebuiau să susțină legea și justiția, nu să îngăduie acte arbitrare care ignorau drepturile fundamentale.

Jane Black urmărește aceste evoluții în Milano pe parcursul a două secole, arătând cum regimurile Visconti și Sforza au preluat, exploatat și, în cele din urmă, au renunțat la puterea absolută.