Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o prezentare cuprinzătoare a evoluției și tranzițiilor în arta abstractă, inclusiv perspective istorice și contemporane. Deși este lăudată pentru antologia sa utilă, unele critici sunt îndreptate către stilul de scriere obscur al criticilor de artă.
Avantaje:⬤ Acoperă atât punctele istorice, cât și cele contemporane ale artei abstracte
⬤ include mișcări mai puțin discutate, cum ar fi mișcarea Concrete
⬤ antologie bine selectată
⬤ referință istorică utilă.
Dezavantaje:Scrierea despre artă poate fi obscură și egocentrică, scăzând din calitatea generală a antologiei.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Abstraction
Conținutul cărții:
O examinare a angajamentului artei contemporane față de trei moduri de abstractizare.
Această antologie reconsideră aspectele cruciale ale reapariției abstracției în arta contemporană, explorând trei strategii la fel de semnificative explorate în practica actuală: abstracția formală, abstracția economică și abstracția socială. În anii 1960, mișcări atât de diverse precum neo-concretismul latino-american, op art și „abstracția excentrică” au perturbat omogenitatea, universalitatea și raționalitatea asociate abstracției. Aceste moduri de abstractizare au deschis noi forme de angajament față de lumea fenomenală, precum și posibilitatea unor lecturi diverse ale acelorași forme, de la formaliste și transcendentale la socio-economice și conceptuale.
În anii 1980, scrierile lui Peter Halley, Fredric Jameson și alții au luat în considerare o lume din ce în ce mai abstractizată din punct de vedere al condițiilor sale economice, sociale și politice - toate acestea fiind manifestate din ce în ce mai mult prin coduri abstracte sau site-uri de stil. Această abstractizare economică este abordată în artă în primul rând prin subiect sau temă, însă noțiunea de artă ca mașină abstractă a lui Deleuze și Guattari deschide posibilități pentru rolul artei în construirea unui nou tip de realitate socială. În arta mai recentă, apare un al treilea tip de abstractizare: o formă de abstractizare socială centrată pe strategia retragerii. Abstracția socială implică o îndepărtare, o mișcare în afara curentului principal, sugerând posibilitățile artei de a acționa în cadrul inițiativelor auto-organizate și retrase din domeniul producției culturale.
Printre artiștii analizați se numără:
Lee Bontecou, Louise Bourgeois, Amilcar de Castro, Paul C zanne, Lygia Clark, Kajsa Dahlberg, Stephan Dillemuth, Marcel Duchamp, Gardar Eide Einarsson, G nther F rg, Liam Gillick, Ferreira Gullar, Jean H lion, Eva Hesse, Jakob Jakobsen, Jasper Johns, Donald Judd, Wassily Kandinsky, Sol LeWitt, Piet Mondrian, Bruce Nauman, H lio Oiticica, Blinky Palermo, Lygia Pape, Mai-Thu Perret, Jackson Pollock, Tobias Rehberger, Bridget Riley, Emily Roysden, Lucas Samaras, Julian Stanczak, Frank Stella, Hito Steyerl, Theo van Doesburg.
Printre scriitori se numără:
Alfred H. Barr Jr., Ina Blom, Lynne Cooke, Anthony Davies, Judi Freeman, Peter Halley, Brian Holmes, Joe Houston, Fredric Jameson, Lucy R. Lippard, Sven L tticken, Nina M ntmann, Gabriel Perez-Barreiro, Catherine Qu loz, Gerald Raunig, Irit Rogoff, Meyer Schapiro, Kirk Varnedoe, Stephan Zepke.
