Acasă: A Story of Two Children Thrust into Homelessness and Uncertain Housing Situations

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Acasă” de Tonya Lippert abordează subiectul sensibil al lipsei de adăpost în copilărie prin povestea unui frate și a unei surori, Clare și Wes, care navighează prin circumstanțele dificile ale familiei lor. Cartea prezintă experiențele lor cu empatie, speranță și reziliență, promovând în același timp înțelegerea problemei lipsei de adăpost atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Cartea este frumos ilustrată și oferă o narațiune sinceră care inspiră empatie și compasiune. Cartea abordează cu succes un subiect dificil într-o manieră relatabilă și care nu provoacă anxietate, ceea ce o face potrivită pentru copii. Cititorii apreciază perspectiva pozitivă asupra adversității, portretul realist al persoanelor fără adăpost și potențialul său de a promova discuții importante despre empatie, înțelegere și conceptul de „acasă”. Povestea se încheie într-o notă de speranță, subliniind importanța familiei.

Unii cititori au considerat că menționarea adăposturilor în dialog a venit prea târziu în narațiune, ceea ce ar putea fi derutant pentru părinți și copii deopotrivă. Portretul prea pozitiv al persoanelor fără adăpost poate trece cu vederea realitățile mai dure cu care se confruntă mulți, deși acest lucru nu este considerat negativ de toți recenzenții. În plus, nota autorului, care oferă un context pentru părinți, este plasată la sfârșit mai degrabă decât la început.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Home: A Story of Two Children Thrust Into Homelessness and Uncertain Housing Situations

Conținutul cărții:

În casa maro, Claire și Wes erau acasă. Dar casa s-a transformat în nicăieri și nicăieri s-a transformat în nicăieri. Apoi, în cele din urmă, undeva a venit și, în cele din urmă, întotdeauna.

Această poveste lirică este oportună și atentă, descriind viața a doi copii împinși în situația de a nu avea adăpost și în situații de locuit incerte, pe măsură ce se mută din casa lor într-un motel, într-un adăpost și, în cele din urmă, într-o altă casă mai permanentă. De-a lungul timpului, cei doi sunt provocați de locuri noi și incomode și de întrebările străinilor, dar, în cele din urmă, nu își pierd niciodată optimismul sau determinarea. Ei se au unul pe celălalt, indiferent dacă sunt acasă, nicăieri, oriunde sau undeva - întotdeauna.

Include o notă emoționantă a cititorului despre modul în care lipsa unei locuințe afectează copiii și ce putem face pentru a-i ajuta.