Acasă la diplomați (At Home with the Diplomats)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „At Home With the Diplomats” oferă o explorare detaliată a profesiei diplomatice prin intermediul unui studiu de caz al Ministerului Afacerilor Externe din Norvegia. Cartea critică viziunea tradițională a diplomaților ca fiind în primul rând negociatori și oferă o perspectivă asupra rolurilor lor birocratice. Deși prezintă o privire convingătoare și plină de umor asupra culturii diplomatice, are limitări în ceea ce privește reprezentativitatea și rigoarea metodologică.

⬤ Perspective captivante și pline de umor asupra culturii și stereotipurilor diplomaților.
⬤ Oferă o perspectivă unică din interior asupra funcționării unui minister de externe.
⬤ evidențiază evoluția rolurilor de gen în cadrul diplomației.
⬤ Oferă o combinație de istorie, etnografie și experiență personală.

⬤ Se limitează la un singur studiu de caz (Norvegia), care poate să nu reprezinte practicile diplomatice mai largi.
⬤ Lipsește un cadru teoretic clar pentru constatările sale.
⬤ Accentul pus pe rolurile birocratice poate neglija experiențele diplomatice din străinătate, pe care diplomații le consideră mai importante.
⬤ Stilul de scriere poate părea o traducere sau poate fi lipsit de rafinament lingvistic.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

At Home with the Diplomats

Conținutul cărții:

Publicarea de către WikiLeaks, în 2010, a 250 000 de telegrame diplomatice americane a arătat foarte clar că există o prăpastie imensă între fața publică a diplomației și opiniile și acțiunile care au loc în spatele ușilor ambasadelor. În At Home with the Diplomats, Iver B.

Neumann oferă un acces fără precedent la activitatea internă a unui minister de externe. Neumann a lucrat timp de mai mulți ani la Ministerul norvegian al Afacerilor Externe, unde a putut vedea îndeaproape modul în care diplomații își desfășoară activitatea și cum își percep ei propriile practici. În această carte, el ne arată cum se desfășoară diplomația zi de zi.

Abordând diplomația contemporană dintr-o perspectivă antropologică, Neumann examinează diferitele aspecte ale activității și practicii diplomatice, inclusiv imunitatea, reprezentarea permanentă, sociabilitatea diplomatică, acreditarea și problemele legate de egalitatea de gen. Neumann arată că diplomatul care lucrează în străinătate și diplomatul de acasă sunt angajați în două moduri diferite de producție a cunoașterii.

Diplomații aflați pe teren se concentrează în principal pe colectarea și prelucrarea informațiilor. În schimb, diplomatul aflat în capitala sa de origine este prins în producția aparent nesfârșită de texte: rapoarte, discursuri, documente de poziție și altele asemenea.

Neumann lasă cititorului un sentiment acut al practicilor diplomației: relațiile cu ministerele de externe, medierea între pozițiile altor persoane, integrând în același timp personal și profesional într-un tot coerent, aderarea la rutine și agende obligatorii și, mai presus de toate, generarea de cunoștințe. Cu toate acestea, chiar dacă ajung să stăpânească aceste sarcini cotidiene, diplomații sunt solicitați în mod regulat să facă lucruri excepționale, cum ar fi negocierea păcii.