Evaluare:
Cartea explorează reprezentarea violenței sexuale prin artă în anii 1970, concentrându-se în special asupra artistelor feministe care și-au folosit lucrările pentru a se confrunta cu acest subiect dificil. Cartea oferă un context istoric și discută problemele actuale ale violenței împotriva femeilor, subliniind importanța acestor artiste în conștientizarea problemelor violenței sexuale și a atitudinii societății față de aceasta. În timp ce mulți cititori consideră cartea pătrunzătoare și esențială, unii îi critică stilul academic dens și problemele organizatorice.
Avantaje:⬤ Context istoric bogat despre artistele feministe și despre activitatea lor în domeniul violenței sexuale.
⬤ Cercetare cuprinzătoare și analiză atentă prezentate cu compasiune.
⬤ Pune în evidență un subiect important și adesea tabu, făcându-l mai accesibil pentru discuții.
⬤ Potrivit pentru cititorii interesați de artă, drepturile femeilor și istoria culturală.
⬤ Împuternicire pentru supraviețuitoarele violenței și promovează dialogul despre problemele actuale.
⬤ Stilul de scriere dens, academic, face dificilă implicarea cititorilor ocazionali în text.
⬤ Unii cititori consideră organizarea confuză, cu tranziții bruște între subiecte.
⬤ Lipsesc ilustrațiile vizuale ale operelor de artă discutate, necesitând ca cititorii să caute resurse suplimentare online pentru o înțelegere completă.
⬤ Subiectul greu poate fi declanșator sau copleșitor pentru anumite categorii de public.
(pe baza a 19 recenzii ale cititorilor)
Unspeakable Acts: Women, Art, and Sexual Violence in the 1970s
Anii 1970 au fost o perioadă de diviziune profundă și libertăți noi. Galvanizată de The Second Sex și The Feminine Mystique, de mișcarea pentru drepturile civile și de Marșul de la Washington, o nouă generație și-a pus trupurile în pericol pentru a protesta împotriva nedreptății.
Cu toate acestea, chiar și în inima anumitor mișcări de rezistență, violența sexuală împotriva femeilor a atins niveluri epidemice. Inițial, aceasta a fost în mare parte nerecunoscută. Dar unele artiste și activiste îndrăznețe, printre care Yoko Ono, Ana Mendieta, Marina Abramovic, Adrian Piper, Suzanne Lacy, Nancy Spero și Jenny Holzer, animate de experiențele femeilor și de climatul revoluției, au început o conversație despre violența sexuală care continuă și astăzi.
Unele au lucrat neanunțate și fără a fi anunțate, folosind strada drept teatru. Alții au reușit să atragă sprijin de la cele mai înalte niveluri ale puterii municipale.
Pe parcurs, ei au schimbat cursul artei, fiind pionierii unei forme care a ajuns să fie numită, pur și simplu, spectacol. Autoarea premiată Nancy Princenthal abordează aceste probleme de durată și construiește o nouă istorie a performance-ului, provocându-ne să reexaminăm relația dintre artă și activism și modul în care putem aplica lecțiile acelei epoci turbulente în prezent.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)