Acte mentale

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o polemică împotriva behaviorismului lui Ryle și critică filosofia abstracționistă în matematică, înrădăcinată în gândirea wittgensteiniană. Prima jumătate prezintă argumente puternice și contraexemple, în timp ce a doua jumătate explorează idei legate de actele mentale și semnificațiile contextuale. Cartea se remarcă prin tonul său disprețuitor și limbajul bogat, deși unele concepte pot părea învechite pentru cititorii moderni.

Cartea oferă o critică ingenioasă a behaviorismului și abstracționismului, prezentând argumente și contraexemple convingătoare. Stilul lingvistic unic și intuițiile lui Geach contribuie la literatura filosofică. Ea reînvie interesul pentru Aquino și se angajează în întrebări filosofice semnificative despre experiență și judecată.

Cartea poate fi caracterizată greșit de titlul său, deoarece nu se concentrează în principal asupra actelor mentale. Unele idei, în special respingerea cogito-ului lui Descartes, pot părea depășite și pot să nu rezoneze cu cititorii contemporani. În plus, discuțiile specifice pot părea mai restrânse și mai puțin relevante pentru unele audiențe de astăzi.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Mental Acts

Conținutul cărții:

Geach insistă, în opoziție cu behaviorismul zilei, că există acte mentale episodice, cum ar fi actele de judecată.

Modul de caracterizare a acestor acte mentale rămâne la fel de problematic ca în urmă cu cincizeci de ani, iar cartea sa are încă multe să ne învețe. El începe cu un atac asupra teoriei abstracționiste a formării conceptelor, apoi critică teoria relațională a judecății propusă de Bertrand Russell.

Trecând de la critică la construcție, Geach oferă mai întâi o versiune îmbunătățită a analizei lui Russell, apoi trece la oferirea unei alternative proprii.