Adevăr și veridicitate: Un eseu în genealogie

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Bernard Williams, „Face the Truth”, este o explorare filosofică a conceptelor de adevăr și veridicitate, contestând relativismul contemporan și pledând pentru o înțelegere mai substanțială a adevărului. Williams utilizează o abordare nietzscheană pentru a critica opiniile academice moderne care pun la îndoială existența adevărurilor obiective, prezentând o examinare unică și bogat detaliată a relației dintre adevăr și valorile morale.

Cartea este lăudată pentru profunzimea, claritatea și proza sa captivantă. Cititorii găsesc abordarea lui Williams atât inteligentă, cât și perspicace, abordând cu succes probleme presante privind adevărul în societatea modernă. Capacitatea sa de a îmbina diverse tradiții filosofice și de a articula idei complexe într-o manieră lucidă a rezonat bine cu cititorii. Mulți recenzenți apreciază în mod deosebit critica relativismului și apelul la o renaștere a conceptului de adevăr.

Unii cititori observă că cartea poate fi densă în argumente, ceea ce o poate face o provocare pentru nefilosofi. Există comentarii conform cărora unele părți ale cărții pot părea învechite sau nu sunt direct confruntabile cu unele filosofii contemporane. Câțiva recenzenți consideră că Williams trece uneori cu vederea nuanțele în criticile sale la adresa altor gânditori, rezultând în ceea ce unii consideră a fi un argument oarecum unilateral.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Truth and Truthfulness: An Essay in Genealogy

Conținutul cărții:

Ce înseamnă să fii sincer? Ce rol joacă adevărul în viața noastră? Ce pierdem dacă respingem veridicitatea? Niciun filosof nu este mai potrivit pentru a răspunde la aceste întrebări decât Bernard Williams. Scriind cu combinația sa caracteristică de pasiune și simplitate elegantă, el explorează valoarea adevărului și constată că acesta este atât mai puțin, cât și mai mult decât ne-am putea imagina.

Cultura modernă prezintă două atitudini față de adevăr: suspiciunea de a fi înșelat (nimeni nu vrea să fie păcălit) și scepticismul cu privire la existența adevărului obiectiv (nimeni nu vrea să fie naiv). Această tensiune între o cerere de veridicitate și îndoiala că există vreun adevăr care poate fi găsit nu este un paradox abstract. Ea are consecințe politice și semnalează pericolul ca activitățile noastre intelectuale, în special în domeniul științelor umaniste, să se rupă în bucăți.

Abordarea lui Williams, în tradiția genealogiei lui Nietzsche, îmbină filosofia, istoria și o relatare fictivă a modului în care ar fi putut apărea preocuparea umană pentru adevăr. Fără a nega faptul că ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la contingența multor lucruri pe care le luăm de bune, Williams apără adevărul ca obiectiv intelectual și valoare culturală. El identifică două virtuți de bază ale adevărului, acuratețea și sinceritatea, prima dintre acestea vizând aflarea adevărului, iar a doua spunerea acestuia. El descrie diferitele forme psihologice și sociale pe care le-au luat aceste virtuți și se întreabă ce idei le pot da cel mai bun sens astăzi.

Adevărul și veridicitatea reprezintă o provocare puternică la adresa credinței la modă conform căreia adevărul nu are nicio valoare, dar, în egală măsură, la adresa credinței tradiționale conform căreia valoarea sa se garantează pe sine. Bernard Williams ne arată că, atunci când pierdem simțul valorii adevărului, pierdem mult atât din punct de vedere politic, cât și personal, și s-ar putea chiar să pierdem totul.