Titlul original:
Truth: Aesthetic Politics
Conținutul cărții:
Ecologii ale adevărului într-o eră a post-adevărului.
Problema cu neo-naziștii nu este că nu au încredere în mass-media, ci că au prea multă încredere în ele. Supremațiștii albi sunt absolut convinși de supremația lor. Ei nu au încredere în tehnologii și în schimbările climatice, la fel de mult ca săracii de pe glob, deoarece, ca europeni albi, cred că sunt scutiți de exploatare. Această carte susține că singurele adevăruri posibile în secolul XXI sunt practicile mobile, inventive, care implică tot ceea ce modelele europene de comunicare exclud: tehnologii, natură și resturi de umanitate. Urmărind istoriile separării lor, Adevărul analizează lupta dintre noua dominație a sistemelor informatice și lumile senzoriale pe care le exclude, nu în ultimul rând înțelepciunea ancestrală pe care Occidentul a închis-o în tehnologiile sale. Cibernetica emergentă a anilor 1940 a devenit ideologia dominantă a secolului XXI. Adevărul se opune diviziunii sale a lumii între subiecți și obiecte, semnale și zgomot, subliniind că nu se poate reveni la un Eden primordial al schimbului fără restricții. În schimb, aceste diviziuni, care au reorganizat fundamental forma de marfă pe care au moștenit-o, sunt condițiile istorice cu care trebuie să ne confruntăm.
Pornind de la o gamă largă de practici estetice, din literatură, film, artă, muzică, mass-media la locul de muncă, instrumente științifice și expoziții de animale, Truth caută modalități de a crea un nou bun comun și o nouă politică bazată pe proprietățile estetice ale creativității, simțurilor și percepției care nu mai pot fi limitate doar la oameni.
