Advocacy și schimbare în organizațiile internaționale: Comunicare, protecție și reconstrucție în menținerea păcii în cadrul ONU

Titlul original:

Advocacy and Change in International Organizations: Communication, Protection, and Reconstruction in Un Peacekeeping

Conținutul cărții:

Cum se schimbă organizațiile internaționale? Multe organizații se extind în domenii noi sau abandonează programe de lucru. Advocacy and Change in International Organizations susține că acestea fac acest lucru nu numai la direcția colectivă a statelor membre.

Advocacy este o sursă crucială, dar neglijată, de schimbare în cadrul organizațiilor internaționale. Diferiți actori pot pleda pentru schimbare: diplomați naționali, birocrați internaționali, experți externi sau activiști ai societății civile. Aceștia pot utiliza una dintre cele trei strategii de advocacy: presiunea socială, persuasiunea și "discursul autorității".

Succesul fiecărei strategii depinde de existența unor condiții favorabile legate de caracteristicile apărătorilor, țintelor, problemelor și contextului. Instituționalizarea noilor probleme în cadrul organizațiilor internaționale este un proces în mai multe etape, adesea însoțit de contestare. Această carte demonstrează modul în care cadrul axat pe advocacy explică originile a trei fluxuri de lucru ale operațiunilor contemporane de menținere a păcii ale ONU: comunicare, protecție și reconstrucție.

Problema comunicării strategice a fost promovată de oficialii ONU prin intermediul strategiei de persuasiune. Protecția civililor a apărut ca urmare a unei campanii de influență socială parțial reușită a unei coaliții de membri aleși ai Consiliului de Securitate și a unor eforturi de persuasiune ulterioare (și de succes) din partea Canadei. Proiectele cu impact rapid au intrat în practica forțelor de menținere a păcii ca urmare a "discursului de autoritate" al unui grup de experți.

Cele trei probleme ilustrează diversitatea căilor de schimbare în organizațiile internaționale, reprezentând căile de sus în jos, de jos în sus și din exterior în interior. În plus, acestea au atins grade diferite de instituționalizare în politicile, structurile și cadrele ONU: protecția civililor este cea mai instituționalizată, după cum reiese din măsurile de tragere la răspundere a pacificatorilor pentru neaplicare, în timp ce proiectele cu impact rapid sunt cele mai puțin instituționalizate.