Aer și îngeri: Poezii alese

Titlul original:

Air and Angels: Selected Poems

Conținutul cărții:

JOHN DONNE: AER ȘI ÎNGERI: POEZII SELECTATE.

O selecție a celor mai frumoase poezii ale poetului britanic John Donne.

John Donne a fost, așa cum spunea Robert Graves, un „poet al Muzei”, un poet care a scris cu pasiune despre Muză. Este ușor de văzut în Donne un poet de dragoste, în tradiția unor poeți de dragoste precum Bernard de Ventadour, Dante Alighieri, Francesco Petrarca și Torquato Tasso. Donne și-a scris partea sa de poeme de dragoste. Există aluzii obscene la falus în „Puricele”, în timp ce „Comparația” parodiază poemul de adorație, cu referiri la „picăturile de sudoare de pe pieptul stăpânei mele”. La fel ca William Shakespeare în sonetul său parodic „Ochii stăpânei mele nu seamănă deloc cu soarele”, Donne trimite în derizoriu genul Petrarca și dragostea curtenească prin comparații grosolane („Like spermatic issue of ripe menstruous boils”). În „Momeala”, există linia de deschidere arhetipală a Renașterii: „Vino să trăiești cu mine și fii dragostea mea”, folosită de Christopher Marlowe și William Shakespeare, printre alții. De asemenea, erotismul complex și ambivalent din „The Extasie”, un poem de dragoste mult mai celebru, și „Elegy”, al 19-lea poem, în care apare celebrul cuplet al lui Donne:

Dă-mi licența mâinilor mele rătăcitoare, și dă-le drumul.

Înainte, în spate, între, deasupra, dedesubt.

Cântecele și sonetele lui John Donne celebrează numeroasele emoții ale iubirii, sentimente care sunt atât de familiare în poezia de dragoste de la Sappho la Adrienne Rich. Donne nu acoperă chiar toate emoțiile iubirii, dar o bună parte dintre ele. În "Canonizarea", regăsim credința neoplatonică străveche că doi pot deveni una ("noi doi fiind una", sau "noi vom/ Fi una", scrie el în "Infinitul îndrăgostiților"), o credință comună în poezia de dragoste.

Poezia de dragoste a lui John Donne, ca (aproape) toată poezia de dragoste, este autoreflexivă. Cu toate că el ar fi "ne'er parted be", așa cum scrie în "Song: Sweetest love, I do not go", el știe că poezia de dragoste provine din pierdere. Femeia iubită nu este acolo, așa că arta îi ia locul. Cântecele și sonetele se nasc din pierdere, pierderea iubirii; ele iau locul iubirii. Căci, dacă și-ar strânge iubita în acele îmbrățișări febrile descrise în "Extasie" și "Elegie", evident că nu și-ar bate capul cu poezia. Poezia de dragoste are această relație ambivalentă, dificilă, cu iubirea. Poezia nu este iubire și nu este un substitut real al acesteia. Iar a scrie despre dragoste exacerbează durerea și nesiguranța experienței iubirii.

Cu o introducere și bibliografie. Ilustrată, cu imagini noi. Textul a fost revizuit pentru această ediție.

Disponibil și în ediție e-book. www.crmoon.com.