Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea de memorii a Nadiei Owusu, „Aftershocks”, este o relatare lirică și profund personală a luptelor sale cu identitatea, apartenența și trauma, care decurg din originea sa biracială și relațiile familiale complexe. Cartea navighează prin experiențele ei de viață în diferite țări și abordează teme precum rasa, sănătatea mintală și trauma generațională, folosind cutremurele și replicile ca metafore pentru provocările vieții ei.
Avantaje:Bine scrise și captivante, memoriile combină povestirile personale cu perspective istorice și culturale. Mulți cititori o consideră provocatoare, puternică și frumos lucrată, cu o calitate lirică a scrierii. Explorarea unor teme complexe precum identitatea și trauma rezonează cu diverși cititori, iar perspectiva unică a autoarei este apreciată.
Dezavantaje:Unii cititori găsesc tonul cărții copleșitor de deprimant și consideră că îi lipsește umorul sau veselia. Narațiunea neliniară poate fi derutantă, iar anumite detalii istorice ar putea deturna din povestea personală. Câțiva recenzenți au exprimat că autorul pare în plină criză, ceea ce ar putea diminua impactul general al memoriilor.
(pe baza a 60 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Aftershocks: A Memoir
Conținutul cărții:
În tradiția Castelului de sticlă, această carte de memorii „superbă” (The New York Times, Editors' Choice) și profund simțită a câștigătoarei premiului Whiting, Nadia Owusu, spune „povestea incredibilă” (Malala Yousafzai) despre împingerea și atracția apartenenței, despre încărcătura emoțională seismică a secretelor de familie și despre inima de care este nevoie pentru a reuși.
Tânăra Nadia Owusu și-a urmat tatăl, un funcționar al Organizației Națiunilor Unite, din Europa în Africa și înapoi. În momentul în care ea și familia ei se stabileau într-o casă nouă, tatăl ei le spunea că este timpul să își ia rămas bun. Instabilitatea provocată de copilăria nomadă a Nadiei a fost adâncită de secretele și fracturile familiale, atât trăite, cât și moștenite. Mama ei armeano-americană, care a abandonat-o pe Nadia când aceasta avea doi ani, reapare periodic, doar pentru a dispărea din nou. Tatăl ei, un ghanez, marele erou al vieții ei, a murit când ea avea 13 ani. După moartea lui, mama vitregă a Nadiei a împovărat-o cu o revelație care era fie un secret bombă, fie o minciună, plină de insinuări rușinoase.
Cu aceste și alte rupturi, Nadia a ajuns la New York ca o tânără femeie care se simțea apatridă, orfană de mamă și nesigură cu privire la viitorul ei, dar dornică să își găsească propria identitate. Au urmat, însă, perioade de depresie în care s-a luptat să se mențină împreună cu frații ei.
„O evaluare magnifică și complexă a sinelui și a motivelor pentru care acesta contează” ( Elle ), Aftershocks descrie modul în care ea s-a ridicat din epava cutremurului perpetuu al vieții sale, mijloacele prin care a ajuns în cele din urmă să înțeleagă că singurul pământ suficient de ferm pe care se poate baza este cel scris în existență de propria ei mână.
„Plină de risc narativ și de lirism neîngrădit” ( The Washington Post ), Aftershocks se alătură unor cărți precum Don't Let's Go to the Dogs Tonight și Darkness Visible a lui William Styron și face pentru identitatea rasială ceea ce Maggie Nelson face pentru identitatea de gen în The Argonauts.
