Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 12 voturi.
Eschil încearcă să înțeleagă justiția divină din inima miturilor pe care i le-a transmis tradiția; el nu poate concepe această justiție nici ca lege a răzbunării, care face ca sângele să plătească pentru sânge, chiar dacă este sângele unui nevinovat, nici ca gelozie naivă a zeilor. Eschil neagă credința în zei geloși.
Animat de o credință nouă, destul de diferită de credințele religioase ale epocii sale, el concepe Destinul ca Justiție conformă rațiunii și legii morale. Pentru Eschil, noi înșine dăm naștere destinului nostru, iar victima care cade plătește prețul pentru propriile sale greșeli. Cu toate acestea, în ciuda predispoziției sale spre crimă și a nebuniei mândriei sale fără limite, Agamemnon a rămas liber, liber să nu verse sângele Ifigeniei, liber să nu verse sângele poporului său într-un război absurd și nedrept.
La întoarcere, când a pășit pe covorul purpuriu, o onoare rezervată doar statuilor zeilor în procesiunile religioase, Agamemnon a cedat unei intoxicări de glorie care l-a orbit. El a căzut, victimă a propriilor sale greșeli.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)