Ajutor!: The Beatles, Duke Ellington și magia colaborării

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează procesele creative de colaborare dintre Duke Ellington și Beatles, subliniind realizările lor muzicale semnificative. Cartea este lăudată pentru stilul său captivant de scriere și perspectivele sale istorice, dar criticată pentru potențiala subevaluare a contribuțiilor lui Ellington și pentru excesul de detalii.

⬤ Narațiune fascinantă și captivantă care reține atenția cititorilor.
⬤ Bine scris, cu un limbaj clar, evitând jargonul complex.
⬤ Bogată în detalii istorice despre colaborarea muzicală.
⬤ Conectează cu succes viața muzicienilor la munca lor creativă.
⬤ Adăugare importantă la literatura despre Ellington și Beatles.
⬤ Oferă noi perspective asupra muzicii și proceselor creative ale acestor artiști.

⬤ Unii cititori consideră că rolul lui Ellington este subevaluat, prezentându-l negativ în colaborarea sa cu alții precum Strayhorn.
⬤ Cartea poate fi o provocare pentru cei care nu sunt familiarizați cu muzica lui Ellington, putând îndepărta ascultătorii ocazionali.
⬤ Unele critici menționează complexitatea și lungimea inutile, sugerând că ar fi putut fi mai concisă.
⬤ Câțiva cititori au considerat limbajul uneori pretențios.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Help!: The Beatles, Duke Ellington, and the Magic of Collaboration

Conținutul cărții:

Beatles și orchestra lui Duke Ellington sunt cele mai bune exemple de colaborare din istoria muzicii. Punctul forte al lui Ellington nu era melodia - partenerii săi cheie nu erau versificatorii, ci colegii săi muzicieni. Punctul său forte era în aranjamente, în ridicarea rolului unui solist, în selectarea titlurilor: în ambalarea compozițiilor. De asemenea, era foarte bun în a-și asuma meritele atunci când acestea nu îi aparțineau în exclusivitate, ca în cazul piesei Mood Indigo, deși, în cele din urmă, el a fost responsabil pentru orchestrația a ceea ce muzicologul Thomas Brothers de la Universitatea Duke numește "una dintre cele mai bune realizări ale sale". Dacă Ellington a fost adesea reticent în a recunoaște public cât de esențială a fost colaborarea pentru sunetul Ellington, relația dintre Lennon și McCartney a fost fluidă de la început. Lennon și McCartney "scriau unul pentru celălalt ca public principal". Preferința lui Lennon pentru o muzică mai simplă însemna că aceasta cerea îmbunătățiri, iar McCartney era prea bucuros să o facă, și în timp ce McCartney a extins gama muzicală a Beatles, Lennon a făcut "același lucru cu versurile.".

Prin examinarea fascinantă a acestor două legende muzicale, Brothers oferă un portret al procesului de creație la locul de muncă, demonstrând că metoda de cooperare la baza acestor două grupuri de artiști a fost motivul principal al succesului lor muzical de neegalat. În timp ce clarifică înregistrarea istorică despre cine a scris ce, cu cine și cum, Brothers aduce trecutul la viață cu o viață de cunoștințe muzicale care reverberează în fiecare pagină și analize ale cântecelor de la Strawberry Fields Forever a lui Lennon și McCartney la Chelsea Bridge a lui Billy Strayhorn.

Help! descrie cu lux de amănunte muzica și măiestria a doi lideri culturali a căror popularitate nu a scăzut niciodată, precum și procesul de colaborare care le-a permis să realizeze o viziune artistică mai mare decât suma părților lor.