Ajutorul străin pentru Fâșia Gaza între administrare și de-dezvoltare

Titlul original:

Foreign Aid to the Gaza Strip Between Trusteeship and De-Development

Conținutul cărții:

Cartea examinează impactul ajutorului acordat populației palestiniene din Fâșia Gaza de la Acordul de la Oslo din 1993 până în 2013. Ea încearcă să meargă dincolo de noțiunea generală conform căreia ocupația israeliană este principalul instrument de control și de de-dezvoltare și încearcă mai degrabă să investigheze aceste aspecte și dinamica care a înconjurat acordarea ajutorului străin în teritoriu. La nivel socio-economic, cartea explorează modul în care definiția donatorilor de partener pentru pace a exacerbat inegalitățile socio-economice în cadrul populației palestiniene din Fâșia Gaza. Cartea analizează, de asemenea, modul în care ajutorul străin a fost utilizat ca instrument pentru ca anumite grupuri să avanseze politic și, prin aceasta, social și economic. Prin urmare, cartea încearcă să investigheze dezechilibrele socio-economice rezultate în cadrul societății palestiniene din Fâșia Gaza.

Cartea utilizează conceptul de tutelă.Conform acestui concept, cartea argumentează modul în care agențiile de ajutor utilizează asistența pentru dezvoltare pentru a impune forme de control și guvernare asupra persoanelor subdezvoltate. Cartea investighează, de asemenea, modul în care funcționează tutela, pornind de la ipoteza generală că intervenția pentru dezvoltare este concepută pentru a) a ajuta persoanele subdezvoltate să își depășească problemele socio-economice; b) a proteja persoanele dezvoltate de persoanele excedentare (subdezvoltate) care sunt percepute ca o amenințare la adresa lumii dezvoltate, fiind astfel necesară intervenția pentru dezvoltare.

Cartea explorează, de asemenea, extinderea controlului asupra populației palestiniene din Fâșia Gaza prin examinarea furnizării ajutorului străin prin intermediul Autorității Palestiniene, al sectorului ONG-urilor și al UNRWA. Cartea propune că paradigma "partenerului pentru pace" utilizată în mod esențial pentru a guverna relația dintre ușile occidentale și Autoritatea Palestiniană demonstrează că Autoritatea Palestiniană a trebuit să îndeplinească interesele de securitate care servesc cel mai bine interesele Israelului, mai degrabă decât pe cele ale palestinienilor.