Titlul original:
Avicenna's Al-Shifā': Oriental Philosophy
Conținutul cărții:
Această carte tratează filosofia lui Ibn Sina - Avicenna, cum era cunoscut în Occidentul latin - un musulman persan care a trăit în secolul al XI-lea, considerat una dintre cele mai importante figuri din istoria filosofiei.
Deși s-a scris mult despre Avicenna și, în special, despre lucrarea sa filosofică majoră, Al-Shifa, această carte îl prezintă pe raționalistul Avicenna într-o lumină complet nouă, arătând că acesta a prezentat o teorie conform căreia pretențiile noastre de cunoaștere a lumii sunt de fapt doar atât, pretenții, și trebuie, prin urmare, să fie susținute de credința noastră în Dumnezeu. Proiectul său folosește argumente din psihologie, precum și din limbaj și logică. Într-un fel, plafonul pe care îl pune asupra rațiunii poate fi comparat cu raționaliștii de mai târziu din tradiția occidentală, de la Descartes la Kant - deși, spre deosebire de Descartes, el nu consideră necesar să își reconstruiască teoria cunoașterii prin intermediul unei dovezi a existenței lui Dumnezeu. Într-adevăr, teoria lui Avicenna prezintă conceptul de Dumnezeu ca fiind presupus în mod necesar de teoria noastră a cunoașterii, iar Dumnezeu ca Ființă Necesară care este presupusă de o lume existentă în care nimic în sine nu este ceea ce este prin natura sa intrinsecă și, prin urmare, trebuie să fie așa cum este datorită unei cauze externe. Analiza detaliată și originală a operei lui Avicenna este prezentată aici ca ceea ce el considera a fi propria sa filosofie sau filosofia "orientală".
Prezentând o interpretare inovatoare a gândirii lui Avicenna, această carte va fi pe placul cercetătorilor care lucrează la filosofia islamică clasică, kalām și istoria logicii.
