Alamut

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Alamut” este un amestec bogat de ficțiune istorică și explorare filosofică pe fundalul Persiei din epoca cruciadelor. Cartea împletește complicat două povești, cufundându-i pe cititori într-o cultură vibrantă și abordând în același timp teme profunde legate de credință, putere și moralitate. Narațiunea îndeamnă la o reflecție profundă asupra naturii umane și a eticii, deși este recunoscut faptul că traducerea ar putea diminua elocvența originală a operei.

⬤ Narațiune captivantă cu personaje bine dezvoltate.
⬤ Descrierea vie și captivantă a unui cadru istoric și cultural.
⬤ Profunzime filosofică care încurajează reflecția critică asupra existenței, credinței și moralității.
⬤ Teme actuale care rezonează cu problemele moderne privind extremismul și loialitatea.
⬤ Poezie tradusă frumos, care îmbunătățește experiența lecturii.

⬤ Abateri semnificative de la faptele istorice care pot dezinforma cititorii cu privire la credințele nițarilor.
⬤ Unii cititori au considerat dialogul și discuțiile filosofice meandrice sau prea intelectuale.
⬤ Mai multe personaje, în special cele feminine, au fost criticate pentru că au fost prost reprezentate sau nerealiste.
⬤ Calitatea traducerii variază, unii recenzenți observând probleme de claritate în versiunea engleză.
⬤ Finalul cărții și schimbarea accentului narativ pot să nu satisfacă așteptările tuturor cititorilor.

(pe baza a 78 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Alamut are loc în Persia secolului al XI-lea, în fortăreața Alamut, unde profetul autoproclamat Hasan ibn Sabbah își pune la punct planul nebunesc, dar strălucit, de a conduce regiunea cu o mână de luptători de elită care vor deveni "pumnalele sale vii". Prin crearea unui paradis virtual la Alamut, plin de femei frumoase, grădini luxuriante, vin și hașiș, Sabbah reușește să își convingă tinerii luptători că pot ajunge în paradis dacă îi urmează ordinele. Cu paralele cu Osama bin Laden, Alamut spune povestea modului în care Sabbah a reușit să insufle teamă clasei conducătoare prin crearea unei mici armate de adepți care erau dispuși să ucidă și să fie uciși pentru a atinge paradisul. Crezând în motto-ul suprem ismaili "Nimic nu este adevărat, totul este permis", Sabbah a vrut să "experimenteze" în ce măsură poate manipula devotamentul religios pentru propriul său câștig politic, apelând la ceea ce el numea prostia și credulitatea oamenilor și la pasiunea lor pentru plăcere și dorințe egoiste.

Romanul se concentrează asupra lui Sabbah, care își dezvăluie planul cercului său de apropiați, și asupra a doi dintre tinerii săi adepți - frumoasa sclavă Halima, care a venit în Alamut pentru a se alătura paradisului terestru al lui Sabbah, și tânărul ibn Tahir, cel mai talentat luptător al lui Sabbah. Pe măsură ce atât Halima, cât și ibn Tahir devin deziluzionați de viziunea lui Sabbah, viețile lor iau întorsături neașteptate.

Alamut a fost scrisă inițial în 1938 ca o alegorie la adresa statului fascist al lui Mussolini. În anii 1960, a devenit o carte cult în întreaga Iugoslavie a lui Tito, iar în anii 1990, în timpul războiului din Balcani, a fost citită ca o alegorie a conflictelor din regiune și a devenit un bestseller în Germania, Franța și Spania. După atentatele din 11 septembrie 2001, cartea a căpătat din nou o nouă viață, vânzându-se în peste 20 000 de exemplare într-o nouă ediție slovenă și fiind tradusă în peste 19 limbi din întreaga lume. Această ediție, tradusă de Michael Biggins, este prima traducere în limba engleză.