Breastfeeding and the Pursuit of Happiness
Alăptarea este o funcție corporală umană a cărei practică diferă în funcție de granițele culturale și istorice, dar care este încadrată ca fiind "naturală" și virtuoasă din punct de vedere moral. Breastfeeding and the Pursuit of Happiness respinge dihotomia dintre bine și rău, explorând rădăcinile istorice, politice și simbolice ale acestei credințe sacrosancte că "sânul este cel mai bun" - de la aluzii la laptele și mierea biblice până la afirmațiile contemporane ale experților în parenting și wellness.
În contexte disparate, cum ar fi Europa medievală, Franța secolului al XVIII-lea, Indonezia contemporană și blogosfera mamelor, Phyllis Rippey constată că rețetele de hrănire a sugarilor servesc adesea interesele celor puternici, în loc să răspundă nevoilor femeilor, sugarilor și familiilor. Răsturnând unele dintre cele mai prețuite convingeri ale noastre cu privire la sânul matern, Rippey dezvăluie modul în care dezbaterile istorice și contemporane cu privire la hrănirea la sân versus hrănirea cu biberonul distrag atenția de la problemele subiacente, precum sărăcia, distrugerea mediului și violența împotriva femeilor.
Rippey echilibrează analiza științifică și istorică cu poveștile mamelor lesbiene și ale taților trans, ale femeilor albe și negre care susțin alăptarea și ale mamelor indoneziene, printre alte mame care exprimă sentimente de împuternicire, plăcere, durere și eșec moral. Pe rând spiritual, sfâșietor și convingător din punct de vedere intelectual, "Alăptarea și căutarea fericirii" se bazează pe Hannah Arendt, gândirea feministă neagră, teoria afectelor, etica îngrijirii și teoriile umilinței politice pentru a oferi un nou cadru de valorizare și afirmare a puterii umane de a oferi și de a primi îngrijire, inclusiv prin sân.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)