Alexandria, ultima țarină

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Alexandra: The Last Tsarina” de Carolly Erickson prezintă un portret detaliat și personal al Alexandrei Romanov, subliniind complexitatea acesteia atât ca personaj istoric, cât și ca persoană. În timp ce multe recenzii apreciază stilul de scriere captivant și profunzimea adăugată personajului Alexandrei, unele critică cartea pentru lipsa de profunzime în analiza istorică și pentru că se bazează prea mult pe narațiuni familiare.

⬤ Stil de scriere captivant care face istoria accesibilă și plăcută.
⬤ Oferă informații personale despre viața și caracterul Alexandrei, prezentând-o ca pe un individ complex, mai degrabă decât ca pe o figură unidimensională.
⬤ Oferă o perspectivă diferită asupra ultimei țarine, subliniind luptele, viața de familie și profunzimea emoțională a acesteia.
⬤ Bine documentată, cu încorporarea unor documente necunoscute anterior.

⬤ Unii cititori consideră că îi lipsește profunzimea în analiza istorică, descriind-o ca „istorie ușoară”.
⬤ Evenimentele și personalitățile cheie pot fi trecute cu vederea, unii recenzenți menționând omiterea unor detalii specifice precum ouăle Fabergé.
⬤ Câteva critici se concentrează pe faptul că se bazează pe narațiuni familiare găsite în alte biografii, sugerând că sunt prezentate puține informații noi.
⬤ Unii recenzenți au remarcat probleme legate de index, cum ar fi absența numelui Alexandrei.

(pe baza a 60 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Alexandria the Last Tsarina

Conținutul cărții:

Viețile și morțile familiei Romanov sunt pline de culoare și dramatism, însă viața personală a frumoasei țarine Alexandra a rămas enigmatică.

Sub scrutarea magistrală a lui Erickson sunt dezvăluite toate dimensiunile psihologiei singulare a împărătesei: doliul din copilărie, lupta îndelungată pentru a-și atinge scopul romantic de a se căsători cu chipeșul văr Nicolae, timiditatea angoasantă, luptele cu socrii, o sarcină falsă, excentricitățile tot mai mari pe măsură ce devenea tot mai preocupată de chestiuni de credință și dependența tot mai mare de o serie de mentori oculți, dintre care cel mai notoriu a fost Rasputin. Cu grijă meticuloasă, îndemânare îndelungată și imaginație generoasă, Erickson a readus-o la viață pe Alexandra și familia ei.

Profitând de materiale care nu au fost disponibile până la căderea Uniunii Sovietice, Erickson prezintă povestea Alexandrei ca pe o retragere psihologică progresivă din realitate, atent observată și fascinant documentată.