All Will Fall Away

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Conținutul cărții:

All Will Fall Away se deschide cu prima experiență glorioasă și disperată a unui tânăr muzician din New Orleans, unde gustă "ceea ce nimeni nu a spus că ar fi bun pentru tine/ arsura ascuțită a acelei împușcături de pe Bourbon Street" și unde "propriile sale cântece se revarsă" în "orașul inundațiilor". Blues-ul ca temă explicită revine în "Galveston Blues", amintind de furtuna "care a făcut insula fărâme", insula care știe să cânte blues-ul, "Vrând să plângă și să plângă în Mardi Gras drag/ cu chitara ascuțită". În poemele despre bucuria și durerea unei iubiri de lungă durată ("The Burn" și "Birch Bark"), blues-ul trecerii timpului este un subcontext obsedant.

Timpul este o forță palpabilă în poemele care urmăresc abandonarea unui vechi muzeu al vânătorilor de balene, precursor, poate, al propriului nostru abandon al unui pământ pe care s-ar putea să nu-l salvăm pentru că nu-l iubim suficient. "The Work of the Forest" se întreabă dacă avem viziunea necesară pentru a ne vedea lumea într-un mod care să ne inspire să oprim daunele pe care le facem mediului înconjurător înainte de a fi prea târziu.

Pierderea apare ca o afecțiune complicată care trebuie suportată în timp ce asistăm la dispariția unui tată care suferă de Alzheimer și a unei cumnate care cedează în cele din urmă în fața cancerului. Dar pierderea este răscumpărată în mod constant în mângâierea naturii, unde strigătele ritmice ale insectelor în octombrie semnalează posibilitatea ultimei șanse a iubirii și unde soarele rar din timpul iernii transformă "fiecare boabe strălucitoare" într-un "cerc de foc/ care semnalează abundența păsărilor". "All Will Fall Away întărește credința în puterea poeziei de a evoca misterul, frumusețea și complexitatea existenței îmbogățite de mit", observă poeta Grey Held.

All Will Fall Away revine din nou și din nou la iubire - pasiunea erotică simbolizată într-un vis cu vaze imense de flori "umplute cu apă efervescentă/ ca șampania/ șiruri de bule care urcă spre vârf"; iubirea unei bunici din îndepărtata Nicaragua pentru nepotul ei bolnav; iubirea credincioasă a unui grădinar care este "înrădăcinat într-o viață verde/ cedând frigului". Iar în secvența finală, "Persephone Suite", "Henry își conectează dorințele contemporane la povestea antică, locuind fiecare personaj în parte", potrivit poetei Alison Luterman.

Experiența lui Henry în teatru, ca membră a companiei experimentale KRAKEN, ca co-fondatoare, împreună cu soțul ei, a Boston Theater Group și ca scriitoare și interpretă în cadrul Row Twelve Contemporary Music Ensemble, este evidentă în modul dramatic în care ea își interpretează vorbitorii, care își dezvăluie intuițiile și emoțiile cu claritate și profunzime.

Visele sunt semințele unor poeme bogate despre legăturile de familie, unele care leagă și altele care rup. Certurile străvechi sunt retrăite în prezent, dar visele oferă uneori confortul unei rezolvări. Poetul Judson Evans subliniază "focul heraclitian care) străbate această colecție... Acesta strălucește în fricțiunile de cremene ale lumii fizice, observate îndeaproape... iar transmutarea elementelor de dragoste, familie, natură și vis este frumoasă și feroce".

După cum spune Luterman despre opera lui Henry: "Delicate, puternice, pline de dor și inimă, acestea sunt poeme hrănitoare pentru vremuri dificile.".