Am dat de niște necazuri

Recenzii ale cititorilor

Cartea „I Ran Into Some Trouble” de Peggy Caserta oferă un portret crud și onest al vieții sale din anii 1960 și 1970, concentrându-se asupra experiențelor sale din Haight-Ashbury, a prieteniei sale cu Janis Joplin și a luptelor sale cu dependența. Mulți cititori au considerat-o captivantă, lămuritoare și plină de un puternic sentiment de speranță și inspirație, în special pentru cei interesați de contracultura acelei epoci.

⬤ Stil narativ captivant care atrage cititorii.
⬤ Oferă o perspectivă unică și personală asupra contraculturii anilor 1960/70.
⬤ Subliniază temele rezilienței, răscumpărării și complexității prieteniei.
⬤ Oferă elemente umoristice și tragice, ceea ce o face o carte de memorii bine închegată.
⬤ Cititorii au simțit o legătură puternică cu Peggy, apreciindu-i sinceritatea și onestitatea.
⬤ Mulți au găsit-o greu de pus jos, unii terminând-o în scurt timp.

⬤ Unii cititori au considerat că anumite părți ale cărții sunt greu de citit din cauza subiectului greu.
⬤ Câțiva recenzenți au considerat că cartea se încheie prea brusc, lăsându-i cu dorința de a afla mai multe detalii despre viața ulterioară a lui Peggy.
⬤ Nu toți cititorii s-au identificat cu experiențele lui Peggy, în special cei care au trăit acea perioadă într-un context foarte diferit, cum ar fi cel militar.

(pe baza a 201 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

I Ran Into Some Trouble

Conținutul cărții:

Peggy Caserta, fondatoarea celebrului magazin hippie Mnasidika din Haight-Ashbury și iubita și prietena lui Janis Joplin, a fost o regină a balului din Louisiana devenită stewardesă bolnavă de aer care a aterizat în cele din urmă în San Francisco-ul anilor 1960 și și-a deschis un magazin. Magazinul ei a fost un loc de întâlnire pentru The Grateful Dead și Big Brother and the Holding Company; era locul unde atârnau posterele lui Wes Wilson și Bill Graham vindea bilete la concerte, iar LSD-ul lui Owsley era savurat.

Lumea de pace psihedelică, iubire, LSD și rock a lui Caserta s-a transformat în caleidoscop în doliu, dependență de heroină, închisoare și disperare. A fost urâtă, trădată și autoexilată, iar după mulți, mulți ani și-a revenit, întorcându-se acasă, în Bayou, pentru a avea grijă de mama ei bolnavă de demență.

Acum, Caserta oferă unei noi generații o privire din interior asupra unei revoluții - atât contra-culturale, cât și personale - în noile sale memorii. Este celebrarea unei perioade de tranziție în istorie și o încercare de răscumpărare.