Amiralul Ungariei călare: Mikls Horthy, 1918-1944

Titlul original:

Hungary's Admiral on Horseback: Mikls Horthy, 1918-1944

Conținutul cărții:

Cariera politică a amiralului Horthy s-a întins pe o bună parte din prima jumătate a secolului al XX-lea, însă nu a fost deloc un om de stat modern. Cea mai familiară imagine pe care o avem despre el este cea a omului călare, o întoarcere la o epocă anterioară. Opiniile sale sociale și politice reflectau dorința de a avea o Europă neatinsă de doctrinele Revoluției Franceze. Conceptele sale de onoare și cavalerism își aveau rădăcinile în Evul Mediu.

Care este poziția lui Miklós Horthy în raport cu liderii europeni contemporani? Ce dezvăluie un studiu al carierei sale despre istoria maghiară și, într-un sens mai larg, despre istoria europeană în epoca celor două războaie mondiale? Deși în unele privințe Horthy ca om de stat a fost sui generis, el se aseamănă cu alți europeni care au fost produse ale mediului politic și intelectual de la sfârșitul secolului al XIX-lea

secolul al XIX-lea și pentru care Primul Război Mondial și urmările sale revoluționare au fost o experiență traumatizantă.

Ungaria interbelică a trebuit să se echilibreze precar între cele mai sinistre două regimuri totalitare din istoria lumii. În sarcina iremediabilă de a păstra independența Ungariei și, în același timp, de a lucra la revizuirea odiosului Tratat de la Trianon, Horthy s-a înclinat uneori periculos spre Germania nazistă. Dar, în cele din urmă, el s-a ferit întotdeauna de utilizarea metodelor totalitare în Ungaria. De mai multe ori, la sfârșitul anilor 1930 și în orice moment al celui de-al Doilea Război Mondial, Horthy ar fi putut să își folosească imensa putere și autoritate pentru a instaura în Ungaria un guvern pro-german, radical de dreapta.

Dar el nu și-a dat acordul, deoarece avea un respect fundamental, chiar dacă uneori reticent, pentru tradițiile politice maghiare. Horthy a făcut posibil ca adepții democratizării, liberalismului, guvernării parlamentare și reformei sociale să mențină un punct de sprijin precar în societatea maghiară, astfel încât, atunci când valul totalitar se va retrage în cele din urmă din Ungaria, aceștia să fie disponibili pentru a lua parte la reconstrucția țării.