Amurgul celtic

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Amurgul celtic” de W.B. Yeats reflectă o recepție mixtă, cititorii apreciind stilul poetic și profunzimea tematică, dar exprimându-și dezamăgirea față de conținutul și structura sa. Mulți cititori se așteptau la o colecție mai tradițională și mai organizată de povești populare, dar au găsit în schimb o compilație de reflecții și interpretări ale lui Yeats asupra folclorului irlandez, adesea amestecate cu convingeri personale și cugetări despre spiritualitate și imaginație.

⬤ Stil de scriere poetic și liric care captează esența folclorului irlandez.
⬤ Oferă o perspectivă asupra culturii irlandeze și a importanței tradiției imaginative.
⬤ Conține povești fermecătoare, bogate, care rezonează cu tradiția povestirii celtice.
⬤ Încurajează cititorii să vadă valoarea folclorului și elementele magice ale vieții.
⬤ Oferă o perspectivă unică deoarece îmbină convingerile personale ale lui Yeats cu poveștile adunate.

⬤ Titlu înșelător
⬤ mulți cititori s-au așteptat la o antologie simplă de povești populare, mai degrabă decât la reflecții personale.
⬤ Calitatea inegală a povestirilor
⬤ unele sunt prea scurte sau lipsite de claritate.
⬤ Unii cititori au fost frustrați de lipsa de organizare și de natura incoerentă a scrierilor lui Yeats.
⬤ Calitate slabă în unele ediții, cu greșeli de tipar și erori care diminuează experiența lecturii.
⬤ Nu este potrivit pentru cei care caută folclor strict faptic sau o abordare științifică.

(pe baza a 128 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Celtic Twilight

Conținutul cărții:

Am dorit, ca orice artist, să creez o mică lume din lucrurile frumoase, plăcute și semnificative ale acestei lumi stricate și neîndemânatice și să arăt, într-o viziune, ceva din chipul Irlandei oricărui membru al poporului meu care ar privi acolo unde i-am invitat. Prin urmare, am scris cu exactitate și sinceritate mult din ceea ce am auzit și am văzut și, cu excepția comentariilor, nimic din ceea ce mi-am imaginat.

Cu toate acestea, nu m-am străduit să separ convingerile mele de cele ale țărănimii, ci mai degrabă mi-am lăsat bărbații și femeile, dhoulii și zânele, să-și urmeze calea fără să fie ofensați sau apărați de vreun argument al meu. Lucrurile pe care un om le-a auzit și le-a văzut sunt fire de viață și, dacă le extrage cu grijă din coarda confuză a memoriei, oricine dorește le poate țese în hainele de credință care îi plac cel mai mult. Și eu mi-am împletit haina ca pe alta, dar voi încerca să mă încălzesc în ea și voi fi mulțumit dacă nu mi se va potrivi.

Speranța și Memoria au o fiică și numele ei este Art, iar ea și-a construit locuința departe de câmpul disperat unde oamenii își atârnă hainele pe ramuri bifurcate pentru a fi stindarde de luptă. O, fiică iubită a Speranței și a Memoriei, fii cu mine pentru puțin timp.