Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 12 voturi.
An Analysis of Francis Fukuyama's the End of History and the Last Man
Controversata carte din 1992 a lui Francis Fukuyama Sfârșitul istoriei și ultimul om demonstrează un aspect important al gândirii creative: capacitatea de a genera ipoteze și de a crea explicații noi pentru dovezi.
În cazul lucrării lui Fukuyama, ipoteza centrală și explicația prezentată de acesta nu erau, de fapt, noi, dar erau noi în contextul academic și istoric al vremii. Argumentul central al lui Fukuyama a fost că sfârșitul Războiului Rece a fost un simptom și un punct de reper vital într-o progresie teleologică a istoriei.
A interpreta istoria ca fiind „teleologică” înseamnă a spune că ea se îndreaptă spre o stare finală sau un punct final: o stare în care lucrurile vor ajunge la un echilibru în care lucrurile sunt cât se poate de bune. Pentru Fukuyama, aceasta ar însemna sfârșitul „evoluției ideologice a omenirii și universalizarea democrației liberale occidentale ca formă finală de guvernare umană”. Această mare teorie, care a încercat să explice sfârșitul Războiului Rece printr-o singură ipoteză globală, a făcut pasul inedit de a resuscita teoria istoriei a filosofului german G. W. F. Hegel - care a fost mult timp ignorată de istoricii practici și de filosofii politici - și de a o aplica evenimentelor actuale.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)