Un model de radar aeropurtat cu rețele fazate acceptat în mod obișnuit simplifică derivarea analitică prin presupunerea că o formă de undă este perfect adaptată în ceea ce privește distanța și deplasarea Doppler. Această ipoteză înseamnă că ieșirea lterului adaptat este constantă din punct de vedere ecologic pentru toate posibilele nepotriviri Doppler și de rază ale dispersorului recepționat, simplificând foarte mult dezvoltarea analitică de la acel moment încolo.
Această cercetare elimină ipoteza Doppler și a distanței potrivite și examinează efectele mai multor forme de undă comune asupra delității modelului, împreună cu impactul asociat asupra performanței radarului, atât neadaptativ, cât și adaptiv. Analiza este finalizată utilizând comparații ale densității spectrale de putere și compararea raportului semnal de ieșire complet adaptiv la interferență plus zgomot. Rezultatele indică faptul că delitatea modelului este puțin afectată de funcția de autocorelație timp-frecvență.
Cu toate acestea, modificarea lățimii de bandă de la formele de undă comprimate are un impact asupra modelului. Lățimea de bandă mărită introduce mai mult zgomot termic care domină retururile de dezordine.
Prin urmare, problema dezordinii devine mai puțin importantă. Compromisul este o reducere a capacității de rezoluție a spectrului clutter.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)