Anabaptismul olandez: Origine, răspândire, viață și gândire (1450-1600)

Titlul original:

Dutch Anabaptism: Origin, Spread, Life and Thought (1450-1600)

Conținutul cărții:

Această carte prezintă anabaptismul din Țările de Jos de la începuturile sale cele mai vechi până la sfârșitul secolului al XVI-lea.

Cea mai mare parte a cărții este dedicată celor o sută de ani anteriori morții lui Menno Simons în 1561, după care anabaptiștii au primit numele de menoniți. Un deceniu mai târziu, Țările de Jos și-au câștigat independența, iar anabaptiștii au primit o libertate relativă.

Înainte de aceasta, coloniile și bisericile olandeze de refugiați anabaptiști fuseseră înființate de-a lungul Mării Nordului și a coastei baltice, de la Emden și Hamburg- Altona până la gura de vărsare a râului Vistula. Rădăcinile anabaptismului olandez, similare cu cele ale Bisericii Reformate Olandeze, pot fi găsite în solul natal și au fost hrănite și stimulate de aproape și de departe. Mișcarea sacramentariană emergentă din Țările de Jos, influențată de hwnanism, a modificat și spiritualizat semnificația celorlalte două sacramente, botezul și Cina Domnului.

Misticismul olandez, Frații Vieții Comune, hwnanismul erasmian, camerele de retorică și legăturile cu Wittenberg (Luther, Karlstadt, Muntzer), Köln (Westerburg), (B. Rothmann), Strassburg (Bucer, Capito), Zurich (Zwingli), Munster și Emden au condus la introducerea anabaptismului în Țările de Jos de către Melchior Hofmann, venit din Strassburg în 1530.