Analiza capacității Indiei de a purta un război pe două fronturi 2018

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză bine documentată și brutal de sinceră a situației militare și strategice a Indiei. Este foarte apreciată de istoricii și entuziaștii militari pentru informațiile sale autoritare, în ciuda faptului că este uneori densă.

Cartea este bine documentată, autoritară și oferă o perspectivă profundă asupra problemelor militare și strategice ale Indiei. Ea se adresează atât istoricilor serioși, cât și novicilor, datorită analizei detaliate și conținutului captivant.

Lectura poate fi uneori greoaie datorită nivelului de detaliu al analizei și dispozițiilor militare. Unii cititori pot găsi unele părți ale textului greoaie.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Analysis of India's Ability to Fight a 2-Front War 2018

Conținutul cărții:

Analiza pune o singură întrebare și are un singur răspuns: Poate India să ducă un război pe două fronturi împotriva Chinei și Pakistanului? Răspunsul este că nu se poate. Din cauza alianței China-Pakistan, nu putem duce nici măcar un război pe un front: angajarea într-un război cu oricare dintre adversari riscă să slăbească celălalt front, lăsându-l deschis exploatării. Din fericire, soluția este simplă: construirea unei capacități de război pe două fronturi. Următoarea problemă este la fel de simplă: Guvernul Indiei este hotărât să nu cheltuiască bani pentru apărare. În prezent, cheltuielile au scăzut la 1,56% din PIB, mai mici chiar decât în 1962. Și știm cum s-a terminat acel război. Este nevoie de puțină imaginație pentru a prevedea ce s-ar fi întâmplat dacă 1962 ar fi avut două fronturi: Pakistanul ar fi trecut peste Punjab, poate până la Delhi, și am fi pierdut și Kashmirul. Dacă am fi ales să apărăm Punjab, am fi pierdut Agenția Frontierei de Nord-Est, numită acum Arunachal. Dacă am fi încercat să apărăm ambele fronturi, le-am fi pierdut pe amândouă. Pentru o poziție defensivă puternică, trebuie să cheltuim 3 - 3. 5% din PIB cât am cheltuit în perioada 1963-1990, atât pentru modernizare, cât și pentru a ridica încă opt divizii, care este minimul necesar. Pentru a negocia din putere, avem nevoie de peste 4 %, iar pentru a ne recupera teritoriile pierdute avem nevoie de 6 %. Cheltuielile noastre sunt de 1. 6% din PIB, mai mici chiar decât cele 1. 9% din 1962. Teoretic, India poate duce un război terestru pe două fronturi.

Ea își poate apăra "mările apropiate": Golful Bengal, estul Mării Arabiei, Golful Munnar (apele dintre India și Sri Lanka) și Marea Andaman. Forțele aeriene continuă să se deterioreze, pot duce un război pe un front, dar nu pe două. Există, totuși, probleme grave la sol. Aceasta nu ar trebui să fie situația la prima vedere. China poate desfășura confortabil 10 divizii, Pakistanul are 25, inclusiv una pe care o numește Comandamentul Forțelor din zonele nordice și două pe care le numește "Corps Reserve". Adică 35 față de cele 38 ale Indiei. Problema este, totuși, mai complexă decât o simplă numărătoare a diviziilor. În primul rând, China a pus capăt politicii sale de alocare permanentă a formațiunilor într-un teatru de operațiuni pentru apărarea regională. Întreaga sa forță terestră, inclusiv trupele aeropurtate din cadrul forțelor aeriene și brigăzile de marină din cadrul marinei, se ridică la 90 de grupuri de brigadă care sunt instruite să lupte în orice teatru. Mai mult, China păstrează încă cel puțin șase divizii. Nu știm încă dacă acestea vor rămâne divizii; cu toate acestea, este mai bine să le includem, ceea ce dă Chinei 108 brigăzi. În plus, China păstrează multe brigăzi de rezervă. Acestea, deși nu își pot asuma un rol de primă linie, pot asigura apărarea în adâncime, forțe de urmărire și pot acoperi sectoare secundare. În continuare, din cauza politicii înrădăcinate a guvernului indian conform căreia fiecare metru de teren trebuie păstrat, avem nevoie de mai multe brigăzi sau divizii pentru apărare decât Pakistanul. Acest aspect este discutat în detaliu.

Pentru moment, acceptați că India are nevoie de încă o divizie pentru fiecare dintre corpurile XV, XVI, IX, XI și XII și încă trei pentru Ladakh-Himachal-Uttarakhand. Nord-estul este apărat în mod rezonabil datorită celor patru noi divizii pe care le-am creat. Nu ar trebui să fie suficient pentru o apărare pe două fronturi, 46 de divizii față de cele 38 ale Chinei-Pakistan? Da - dar pentru apărare, nu pentru un război ofensiv. Fără o capacitate ofensivă, ne putem stabiliza fronturile cu 29 de divizii împotriva Pakistanului și 14 împotriva Chinei, ceea ce le va lăsa pe ambele libere să atace din nou. Această carte susține că, pentru o capacitate defensivă adecvată pe două fronturi, India are nevoie imediat de încă opt divizii, două corpuri de armată și 12 brigăzi noi. Cele 12 brigăzi rămase vor proveni din formațiunile existente. Imediat nu înseamnă eșalonat pe 10 ani în viitor. Înseamnă că autorizarea și finanțarea trebuie făcute acum, iar treaba trebuie finalizată în 3 ani.